IGIENĂ s. f. 1. Ramură a medicinei care elaborează normele de apărare a sănătății oamenilor și formele de aplicare a acestor norme pe baza studierii interdependenței și interacțiunii dintre om și mediul înconjurător, a condițiilor de trai, precum și a relațiilor sociale și de producție. 2. Ansamblu de reguli și de măsuri pentru păstrarea sănătății. [Pr.: -gi-e-. – Var.: higienă s. f.] – Din fr. hygiène.

igienă sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: hi~ / P: i-gi-e~ / Pl: ~ne / E: fr hygiène] 1 Ramură a medicinei care elaborează norme de apărare a sănătății oamenilor, pe baza studiului interdependenței între sănătate și mediul înconjurător, condițiile de trai și relațiile sociale. 2 Ansamblu de reguli și măsuri practice pentru apărarea sănătății. 3 (Ccr; îs) ~a mediului Igiena (2) mediului înconjurător. 4 (Ccr; d. oameni; îs) ~ personală Întreținere a curățeniei propriului trup. 5 (Ccr; îs) ~a culturilor Ansamblu de măsuri pentru a preveni pagubele provocate de dăunătorii animali sau vegetali plantelor de cultură sau produselor derivate din acestea. 6 (Ccr; îs) ~a pădurii Măsuri profilactice pentru a împiedica pătrunderea dăunătorilor în păduri, pentru a mări rezistența pădurilor la dăunători și pentru a proteja organismele auxiliare care combat dăunătorii. 7 (Ccr; îs) ~a muncii Protecția muncii. 8 (Ccr; îs) ~ mentală Măsuri pentru păstrarea sănătății mentale, pentru prevenirea tulburărilor psihice. corectat(ă)

IGIENĂ s. f. 1. Ramură a medicinii care elaborează normele de apărare a sănătății oamenilor și formele de aplicare a acestor norme pe baza studierii interdependenței și interacțiunii dintre om și mediul înconjurător, a condițiilor de trai, precum și a relațiilor sociale și de producție. 2. Ansamblu de reguli și de măsuri practicate pe care cineva le respectă pentru a-și păstra sănătatea. [Pr.: -gi-e-. – Var.: higienă s. f.] – Din fr. hygiène.

IGIENĂ s. f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studierea mijloacelor de păstrare a sănătății și de prevenire a bolilor. - Pronunțat: -gie-. – Variantă: higienă s. f.

IGIENĂ s.f. Ramură a medicinii care studiază mijloacele de păstrare a sănătății și de prevenire a bolilor. ♦ Ansamblu de reguli și de măsuri menite să apere sănătatea. [Pron. -gi-e-, gen. -nei, var. higienă s.f. / < fr. hygiène, cf. gr. hygieina – sănătate].

IGIENĂ s. f. ramură a medicinei umane care studiază mijloacele de păstrare a sănătății și de prevenire a bolilor. ◊ ansamblu de reguli și de măsuri menite să apere sănătatea. (< fr. hygiène)

IGIENĂ f. 1) Ramură a științei medicale care studiază mijloacele de ocrotire a sănătății omului și de prevenire a bolilor. 2) Ansamblul principiilor și măsurilor practice de păstrare a sănătății. [G.-D. igienei; Sil. -gi-e-] /<fr. hygiene

igienă f. partea medicinei ce tratează despre modul de a-și conserva sănătatea.

*igiénă f., pl. e (vgr. ῾ygieiná, n., pl. d. ῾ygieinós, salubru; ῾ygiaĭno, îs sănătos). Acea parte a medicineĭ care tratează despre mediu în care trăĭește omu și modu de a-țĭ păstra sănătatea. – Și hi-.

higienă sf vz igienă

HIGIENĂ s.f. v. igienă.

*higiénă, V. igienă.

igienă (desp. -gi-e-) s. f., g.-d. art. igienei

igienă (-gi-e-) s. f., g.-d. art. igienei

igienă s. f. (sil. -gi-e-), g.-d. art. igienei

igienă (i-e), gen. igienei

igienă.