12 definiții pentru iertător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IERTĂTOR, -OARE, iertători, -oare, adj. Care iartă ușor. – Ierta + suf. -ător.

IERTĂTOR, -OARE, iertători, -oare, adj. Care iartă ușor. – Ierta + suf. -ător.

iertător, ~oare a [At: CORESI, EV. 8/20 / S și: (înv) e~ / Pl: ~i, ~oare / E: ierta + -tor] 1 (Înv) Care eliberează din sclavie. 2 (Pex) Care eliberează pe cineva de ceva. 3 (Spc; înv) Care scutește pe cineva de serviciul militar. 4 Care scapă pe cineva de ceva. 5 Care dispensează pe cineva de o sarcină. 6 Care scade cuiva o parte dintr-o datorie. 7 Care dezleagă pe cineva de un jurământ, de o fagăduială. 8 Care renunță să mai urmărească pe cineva. 9 Care acordă cuiva permisiunea de a face ceva. 10 Care renunță să mai pedepsească pe cineva pentru o vină. 11 Care trece cu vederea greșelile cuiva. 12 (D. divinitate) Care mântuiește pe cineva care a greșit și apoi s-a pocăit. 13 Care scuză pe cineva.

IERTĂTOR, -OARE, iertători, -oare, adj. Care iartă ușor. Ce iertător și bun ți-i gîndul în preajma florilor plăpînde. ANGHEL, Î. G. 9.

IERTĂTOR ~oare (~ori, ~oare) Care iartă cu ușurință greșelile altora; îngăduitor; indulgent; tolerant. /a ierta + suf. ~ător

ĭertătór, -oáre adj. Care ĭartă, blînd, indulgent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

iertător adj. m., pl. iertători; f. sg. și pl. iertătoare

iertător adj. m., pl. iertători; f. sg. și pl. iertătoare

iertător adj. m. (sil. ier-), pl. iertători; f. sg. și pl. iertătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IERTĂTOR adj. indulgent, îndurător, îngăduitor, milostiv, (livr.) clement. (Om lesne ~.)

IERTĂTOR adj. indulgent, îndurător, îngăduitor, milostiv, (livr.) clement. (Om lesne ~.)

Intrare: iertător
iertător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iertător
  • iertătorul
  • iertătoru‑
  • iertătoare
  • iertătoarea
plural
  • iertători
  • iertătorii
  • iertătoare
  • iertătoarele
genitiv-dativ singular
  • iertător
  • iertătorului
  • iertătoare
  • iertătoarei
plural
  • iertători
  • iertătorilor
  • iertătoare
  • iertătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iertător, iertătoareadjectiv

etimologie:
  • Ierta + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.