ie² sf [At: PSALT. (1651), ap. CCR 106/12 / V: (Ban) iu sn / S și: (înv) iie / Pl: ii și, (rar) iuri / E: ml ilia] 1 Parte moale a abdomenului la vite Cf deșert, flămânzare, stinghie. 2 Parte dintre pântece și organul sexual la cal. 3 Piele ce atârnă sub pieptul boului Si: gușă, salbă. 4 (La om) Intestine. 5 Chișiță a calului. corectat(ă)

IE s. f. (Mold., Trans. SV) Parte a abdomenului. A: Lupul . . . de ii îi apucă și îndată bîrdihanul, spărgîndu-i mațile, la pămîntii vărsă. CANTEMIR IST. C: Iile meale împlură-se de fierbinteală. PSALTIRE (1651). Etimologie: lat. ilia.

2) íe f. (lat. îlia n. pl., pîntece, coaste. V. iliac). Vechĭ. Partea de jos a pînteceluĭ, vintre. V. stinghie 2 și deșert.

ii n. pl. părțile laterale și inferioare ale pântecelui: osul, vâna iilor. [Lat. ILIA].

IE s. v. chișiță.

ie s. v. CHIȘIȚĂ.

iie (-ii), s. f. – 1. Parte inferioară a pîntecelui. – 2. La cai, chișiță. – Var. ie. Mr. ile. Lat. ῑlia (Pușcariu 773; Candrea-Dens., 816; REW 4260; DAR), cf. alb. ijë, v. fr. illes. Pentru semantism cf. sensurile sp. empeine. Cuvînt rar, aproape uitat, fără îndoială din rațiuni de omonimie.

iie, iii, iiuri, s.f. și n. (înv.) 1. Moalele burții la vite; flămânzare, deșert, stinghie. 2. Pielea care atârnă sub burta boului; gușă, salbă. 3. (la om) Măruntaie, cimț, rărunchi, viscere. 4. Chișița calului.