15 definiții pentru idiot (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IDIÓT, -OÁTĂ, idioți, -oate, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de idioție; tâmpit, cretin, imbecil. 2. Adj. (Despre manifestări ale oamenilor) Care manifestă, care denotă nerozie, stupiditate etc. [Pr.: -di-ot] – Din fr. idiot.

idiot, ~oa [At: DELAVRANCEA, S. 126 / P: i-di-ot / Pl: ~oți, ~oate / E: fr idiote] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de idioție (1) Si: cretin, tâmpit. 3-4 smf, a (Pfm; pex) (Om) prost.

IDIÓT, -OÁTĂ, idioți, -oate, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de idioție; tâmpit, cretin, imbecil. 2. Adj. (Despre manifestări ale ființelor) Care manifestă, care exprimă, care denotă nerozie, stupiditate etc. [Pr.: -di-ot] – Din fr. idiot.

IDIÓT, -OÁTĂ, idioți, -oate, adj. Care suferă de debilitate mintală, care este lipsit total de inteligență. ◊ Fig. Mînia lui... idioată era atît de ridiculă. DELAVRANCEA, S. 126. ◊ (Substantivat) Două greșeli ca asta, zău, sufletul mi-l scot. A! ce nenorocire! ce mare idiot! ALEXANDRESCU, P. 89. – Pronunțat: -di-ot.

IDIÓT, -OÁTĂ adj., s.m. și f. (Om) lipsit complet de inteligență; tâmpit. [Pron. -di-ot. / < fr. idiot, lat. idiota, gr. idiotes].

IDIÓT, -OÁTĂ adj., s. m. f. (om) lipsit complet de inteligență; cretin. (< fr. idiot, lat. idiota)

IDIÓT ~oátă (~óți, ~oáte) și substantival (despre persoane) 1) Care suferă de idioție; cu capacități mintale foarte reduse; imbecil; cretin. 2) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tâmpit; stupid; nerod; netot. [Sil. -di-ot] /<fr. idiot

idiot a. și m. lipsit de minte, stupid. [La Greci, idiot desemna pe omul din popor (în opozițiune cu omul public și cu magistratul), de unde cel lipsit de învățătură sau și a cărui minte nu s’a desvoltat].

*idiót, -oátă adj. și s. (fr. idiot, lat. idióta, idiot, d. vgr. idiótes, care n’are educațiune liberă, neînvățat, necercat în lume, prost). Prost, stupid: om idiot, casă de construcțiune idioată. Adv. A vorbi idiot.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

idiot (-di-ot) adj. m., s. m., pl. idioți; adj. f., s. f. idioată, pl. idioate

idiót adj. m., s. m. (sil. -di-ot), pl. idióți; f. sg. idioátă, pl. idioáte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IDIÓT adj., s. 1. adj., s. (MED.) cretin, imbecil, tâmpit, (rar) tâmp, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) mut. (Om ~.) 2. adj. stupid, tâmpit. (O glumă ~oată.)

IDIOT adj., s. 1. adj., s. (MED.) cretin, imbecil, tîmpit, (rar) tîmp, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) mut. (Om ~.) 2. adj. stupid, tîmpit. (O glumă ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

idiót (idioátă), adj. – Cretin, tîmpit. Fr. idiot.Der. idioție, s. f. (debilitate mintală maximă); idioțenie, s. f. (idioțenie; tîmpenie); idiotism, s. n., din fr., și înainte (sec. XVIII) din gr. ἰδιωτισμός. – Comp. idiomel, adj. și s. n. (imn bisericesc cu melodie proprie), din ngr. ἰδιόμελος.

Intrare: idiot (adj.)
idiot1 (adj.) adjectiv
  • silabație: i-di-ot info
adjectiv (A43)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • idiot
  • idiotul
  • idiotu‑
  • idioa
  • idioata
plural
  • idioți
  • idioții
  • idioate
  • idioatele
genitiv-dativ singular
  • idiot
  • idiotului
  • idioate
  • idioatei
plural
  • idioți
  • idioților
  • idioate
  • idioatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

idiot, idioaadjectiv

  • 1. Care suferă de idioție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote figurat Mînia lui... idioată era atît de ridiculă. DELAVRANCEA, S. 126. DLRLC
  • 2. (Despre manifestări ale oamenilor) Care manifestă, care denotă nerozie, stupiditate etc. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.