2 definiții pentru icos (pl. icose)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÍCOS, icose, s. n. Cântare bisericească la slujba utreniei [Acc. și: icós, pl. icoase] – Din ngr. íkos

ícos n., pl. e, ca ifos, ifose (vsl. ikosŭ, d. mgr. ikos, vgr. oîkos). Un fel de cîntec bisericesc care se cîntă după condac. Carte care cuprinde asemenea cîntece. – Și icós, pl. icoase (Sămăn. IV, 415).

Intrare: icos (pl. icose)
icos (pl. icose) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • icos
  • icosul
  • icosu‑
plural
  • icose
  • icosele
genitiv-dativ singular
  • icos
  • icosului
plural
  • icose
  • icoselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)