16 definiții pentru ibovnic ibohnic ibomnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ibovnic, ~ă smf [At: DOSOFTEI, V. S. 5/2 / V: (îrg) ~ohnic, ~omnic, iub~ / Pl: ~ici / E: vsl любовникъ] (Pop) 1 Iubit. 2 Amant.

IBÓVNIC, -Ă, ibovnici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Iubit2. – Din sl. ljubovĭnikŭ.

IBÓVNIC, -Ă, ibovnici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Iubit2. – Din sl. ljubovĭnikŭ.

IBÓVNIC, -Ă, ibovnici,-e, s. m. și f. (Popular) Amant(ă), iubit(ă). Ai fi zis că poposește... la o fostă ibovnică. GALACTION, O. I 268. Ibovnică părăsită, Nu gîndi că-mi ești urîtă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 157. De mă-i pune pe-un cărbune, Ibovnicul nu ți-oi spune. ALECSANDRI, T. I 335.

IBÓVNIC ~că (~ci, ~ce) m. și f. pop. Persoană care întreține relații de dragoste nelegitime cu altă persoană de sex opus; amant. /<sl. ljuboviniku

ibovnic m. drăguț, iubit: ibovnicul nu ti-oiu spune AL. [Bulg. LIBOVNIK].

ibóvnic, -ă s. (vsl. lĭubovĭnikŭ, d. lĭubovĭ, ĭubire; bg. lĭubovnik și li-, amant; rus. lĭu-. V. ĭubesc). Pop. Amant, amantă. – Și ibómnic (vest). Vechĭ și ibóhnic și libovnic.

ibohnic, ~ă smf vz ibovnic

ibomnic, ~ă smf vz ibovnic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ibóvnic (pop.) s. m., pl. ibóvnici

ibóvnic s. m., pl. ibóvnici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IBÓVNIC s. v. amant, concubin, iubit, prieten.

ibovnic s. v. AMANT. CONCUBIN. IUBIT. PRIETEN.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ibóvnic (ibóvnici), s. m. – Iubit, amant. – Var. libovnic, (înv.) iubovnic, ibomnic. Sl. ljubovnikŭ (Candrea 151; DAR; Conev 58), cf. bg. libovnik.Var. ibovnică, s. f. (iubită, amantă). Cf. iubi.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ibóvnic, ibovnici, s.m. – (reg.; înv.) Amant, iubit: „Asta mândră care-i mică, / Asta mi-o fost ibovnică” (Ștețco, 1990: 306). – Din sl. ljubovnikǔ (Scriban; Candrea, DA, Conev, cf. DER; DEX, MDA) < sl. ljubovi „iubire” (Scriban).

ibóvnic, -i, s.m. – Amant, iubit: „Asta mândră care-i mică, / Asta mi-o fost ibovnică” (Ștețco 1990: 306). – Din sl. ljubovnikǔ.

Intrare: ibovnic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ibovnic
  • ibovnicul
  • ibovnicu‑
plural
  • ibovnici
  • ibovnicii
genitiv-dativ singular
  • ibovnic
  • ibovnicului
plural
  • ibovnici
  • ibovnicilor
vocativ singular
  • ibovnicule
  • ibovnice
plural
  • ibovnicilor
ibohnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ibomnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ibovnic, -ă ibohnic ibomnic ibovnic ibovnică

etimologie: