opțiuni
  • info

10 definiții pentru iașmac

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IAȘMAC, iașmace, s. n. (Înv.) Văl cu care turcoaicele își acopereau fața. – Din tc. yașmak.

iașmac sn [At: MACEDONSKI, O. I, 55 / Pl: ~ace, (înv) ~uri / E: tc yaşmak] (Tcî) Văl cu care turcoaicele își acopereau fața.

IAȘMAC, iașmace, s. n. (Turcism înv.) Văl cu care turcoaicele își acopereau fața. – Din tc. yașmak.

iașmac n. vălul femeilor orientale: iașmac negru învelește chipu-i dulce și ’ntristat BOL. [Turc. YAȘMAK].

*ĭașmác n., pl. e și urĭ (turc. ĭașmak). Vălu cu care musulmanele îșĭ acopere fața. V. cimbir și fachĭol.

yașmac s vz iașmac

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

iașmac (înv.) s. n., pl. iașmace

iașmac (înv.) s. n., pl. iașmace

iașmac s. n., pl. iașmace

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iașmac (iașmacuri), s. n. – Văl cu care își acoperă fața femeile din Orient. Tc. yasmak (Tiktin). Sec. XIX, rar, înv. Cf. ngr. γιασμάϰι.

Intrare: iașmac
iașmac1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iașmac
  • iașmacul
  • iașmacu‑
plural
  • iașmace
  • iașmacele
genitiv-dativ singular
  • iașmac
  • iașmacului
plural
  • iașmace
  • iașmacelor
vocativ singular —
plural —
iașmac2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iașmac
  • iașmacul
  • iașmacu‑
plural
  • iașmacuri
  • iașmacurile
genitiv-dativ singular
  • iașmac
  • iașmacului
plural
  • iașmacuri
  • iașmacurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iașmac, iașmacesubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.