24 de definiții pentru ia (interj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IA interj. 1. Cuvânt prin care se atrage atenția ascultătorului asupra unui îndemn care i se va adresa; ian! 2. Iată! iacă1! uite! vezi! ian! Expr. Ia așa = numai așa, fără nicio intenție precisă. 3. Arată indiferența față de ceea ce urmează. 4. Introduce un răspuns. Unde te duci? – Ia, până la colț.Cf. bg. ja.

ia1 c [At: NECULCE, ap. TDRG / E: srb ia] (Mol; înv; are) Sau ... sau.

ia2 i [At: DOSOFTEI, V. S. 102/1 / V: iem / E: ns cf bg я] 1 Cuvânt care apare înaintea unui imperativ, spre a atrage atenția interlocutorului asupra îndemnului care i se va da Si: (pop) ian. 2 Iată! 3 Cuvânt care corespunde unui gest demonstrativ. 4 Cuvânt care apare înaintea unui pronume demonstrativ sau a unui adverb spre a atrage atenția interlocutorului asupra lor. 5 (Îe) ~ așa Numai întâmplător, fără nici o intenție precisă. 6 Cuvânt care arată indiferența față de ceea ce urmează. 7 Cuvânt care introduce un răspuns.

IA interj. 1. Cuvânt prin care se atrage atenția ascultătorului asupra unui îndemn care i se va adresa; ian! 2. Iată! iacă1! uite! vezi! ian! ◊ Expr. Ia așa = numai așa, fără nici o intenție precisă. 3. Arată indiferența față de ceea ce urmează. 4. Introduce un răspuns. Unde te duci? – Ia, până la colț. Cf. bg. ja.

IA interj. 1. Înaintea unui imperativ, atrage atenția ascultătorului asupra îndemnului care i se va adresa; ian. Ia lasă-mă încolo, măi omule; pesemne tu ai să mă înveți pe mine ce-i plugăria? CREANGĂ, P. 160. Ia, fă-ncolo, poznașule! ALECSANDRI, T. 187. Stano, ia ne spune, Că vrem să știm. PANN, P. V. I 84. Ia ieși pîn-afară. TEODORESCU, P. P. 18. ◊ (Cu sens de sfidare) Ia mai fă ceva de poți. CONTEMPORANUL, VII 48. ◊ (Imperativul este înlocuit prin «hai») Ia, acum hai la luptă. EMINESCU, N. 10. (Precedînd o propoziție condițională) Ia să fie aici o echipă de muncitori să vezi cum s-ar face treaba. 2. (Atrage atenția ascultătorului asupra unui fapt) Iată, iacă, uite, vezi. Anul vechi, ia, se sfîrșește. SEVASTOS, N. 21. Apoi ia, asta-ți spun și eu. CREANGĂ, P. 152. Ia, aista-i om, zic și eu. id. A. 20. ◊ (Corespunde unui gest demonstrativ, fiind uneori însoțit de gest) Să șezi ia acolo, în fundul căruții. SBIERA, P. 73. Are să zică... să iei băietul și să-l dai ia încolo, la baba cea de-alăturea. CREANGĂ, P. 173. Du-te, ia, pe-aice. CONTEMPORANUL, III 578. ◊ (Întărind sensul cuvintelor care urmează; precedă un adverb) V. ei. Măi, omule! Ia acum să te văd! CREANGĂ, P. 56. Ba ia, acum cred eu frăține-meu, că așa urs oștirea întreagă este în stare să o zdrumice. id. ib. 188. ◊ Expr. Ia așa = fără o intenție precisă, numai așa, uite-așa. Ia așa numai ca să zică și el că face ceva. ISPIRESCU, L. 34. Am zis și eu, ia așa, o vorbă în vînt. CREANGĂ, P. 133. Știi prea bine – răspunse fata – că nu vreau ca s-o știu, decît numai ia așa, ca s-o știu, pentru c-acu nu mai e Făt-Frumos să mă răpească. EMINESCU, N. 18. 3. Arată lipsă de interes, indiferență față de cele ce urmează. Eu sînt, ia, un păcătos! SBIERA, P. 8. Spuneți și voi, ia, ce vă veți pricepe. ISPIRESCU, L. 68. 4. Introduce un răspuns. Ce mai știi de pe la tîrg?... – Ia, nu prea bune vești! CREANGĂ, P. 77. Codrule, codruțule, Ce mai faci, drăguțule... – Ia, eu fac ce fac de mult, Iarna viscolu-l ascult. EMINESCU, O. I 123. Încotro, pînă unde? – Ia, pîn-aci. PANN, P. V. I 69.

IA interj. 1) (îndeamnă la o acțiune) Ia adă niște lemne. 2) (atrage atenția celui căruia i se adresează) Iată. Ia, ce se face afară. 3) (intensifică sensul celor spuse) Ia, copil deștept! 4) (introduce un răspuns) - Unde te duci?Ia, până la magazin. [Monosilabic] /cf. bulg. ja

ia! int. 1. de îndemn (înaintea unui imperativ): ia auzi! 2. exprimă un ce firesc: cine ești! cine să fiu? ia o țață săracă.... CR. [Cf. slav. ĬA, așa].

3) ĭa, conj. (sîrb. alb. turc. ja, ja, orĭ, orĭ). Sec. 18. Orĭ... orĭ: să aducă răspuns cum a fi: ĭa pace, ĭa nepace. (Nec. Let. 2, 396).

4) ĭa (bg. alb. ĭa), interj. de îndemnat orĭ de poruncit: ĭa să vedem ce e acolo ĭa du-te și vezĭ! Arată une-orĭ disprețu, saŭ ironia saŭ exagerarea: Cine-ĭ el? ĭa un prost! Tocmaĭ tu te-aĭ găsit să protestezi? Ĭa eŭ! Era și el ĭa un bĭet copil! Era ĭa atîtica de mic! Se întrebuințează la impus tăcere: Ĭa! Ce s’aude? Cine vine? – Îm nord ĭan (din ĭa-mĭ, ĭa îmĭ): ĭan dă-mĭ! Vechĭ și ĭanĭ și ĭane (d. ne, dativ). La Al. P. P. ĭan că, ĭacătă că. – Și ĭen (nord): ĭen ci vineŭ Tatariĭ, ĭacătă că veneaŭ Tătariĭ!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IA interj. v. iată, uite, vezi.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ia interj. – Servește pentru a atrage atenție. Creație spontană. Coincide cu sl. ja „și”, sb., cr. ja „așa” (Cihac, II, 145, credea că rom. provenea din sl.), mag. he (sursă a rom., după Pascu, II, 95), alb. ja, cf. sard. ea „iată”. După Philippide, II, 717, este o reducere de la iacà. Multe var.: ian(i), iane, ien(e), mai ales în Mold.; iacă, interj. (de la ia-că, deoarece ia a fost interpretat ca un imperativ ia (uită-te) că, interpretare greșită care apare și la haide, s. v. (după Diez, I, 161, iacă provine din lat. ecce, ca it. ecco; după Philippide, Principii, 92; Iordan, Dift., 49; REW 2822 și Buescu, RPF, II, 331, din lat. eccam, cf. Pascu, I, 102, mr. iaca; după Philippide, II, 717 din lat. eccum; după Scriban, din sb. jako „imediat”): iacătă, interj. (iată), în loc de iacă-te, cu aceeași interpretate a interj. ca verb (după Candrea, prin încrucișarea lui iacă cu iată); iată, interj. pare reducere a lui ia uite, cf. formulele vulg. ioite, iote, iete, ietă (după DAR, Candrea și Scriban, din sl. eto, bg. jato, cf. alb. jatë; cf. Procopovici, Dacor., X, 72-79). Interpretarea generalizată a lui iată, var. iacătă, ca vb. a condus la formarea unei serii de hibride gramaticale; ia(că)tă-mă, ia(că)tă-te etc. Această schimbare de categorie se explică ușor, mai ales dacă se are în vedere o mofonie cu ia, imperativ de la a lua.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ia conj. (reg., înv.) sau... sau, ori... ori.

iá, pr. dem. – (pop.) Forma scurtă a pron. dem. aceasta, această: „În ia sară minunată” (Calendar, 1980). – Cf. iastă „această” (< lat. *istus, -a, -um).

iá, pr. dem. – (pop.) Forma scurtă a pron. dem. aceasta, această: „În ia sară minunată” (Calendar 1980).

Intrare: ia (interj.)
ia1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ia
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iainterjecție

  • 1. Cuvânt prin care se atrage atenția ascultătorului asupra unui îndemn care i se va adresa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ian
    • format_quote Ia lasă-mă încolo, măi omule; pesemne tu ai să mă înveți pe mine ce-i plugăria? CREANGĂ, P. 160. DLRLC
    • format_quote Ia, fă-ncolo, poznașule! ALECSANDRI, T. 187. DLRLC
    • format_quote Stano, ia ne spune, Că vrem să știm. PANN, P. V. I 84. DLRLC
    • format_quote Ia ieși pîn-afară. TEODORESCU, P. P. 18. DLRLC
    • format_quote (Cu sens de sfidare) Ia mai fă ceva de poți. CONTEMPORANUL, VII 48. DLRLC
    • format_quote Ia, acum hai la luptă. EMINESCU, N. 10. DLRLC
    • format_quote Ia să fie aici o echipă de muncitori să vezi cum s-ar face treaba. DLRLC
  • 2. Iacă (1.)! vezi! DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Anul vechi, ia, se sfîrșește. SEVASTOS, N. 21. DLRLC
    • format_quote Apoi ia, asta-ți spun și eu. CREANGĂ, P. 152. DLRLC
    • format_quote Ia, aista-i om, zic și eu. CREANGĂ, A. 20. DLRLC
    • format_quote Să șezi ia acolo, în fundul căruții. SBIERA, P. 73. DLRLC
    • format_quote Are să zică... să iei băietul și să-l dai ia încolo, la baba cea de-alăturea. CREANGĂ, P. 173. DLRLC
    • format_quote Du-te, ia, pe-aice. CONTEMPORANUL, III 578. DLRLC
    • 2.1. Întărind sensul cuvintelor care urmează; precedă un adverb. DLRLC
      • format_quote Măi, omule! Ia acum să te văd! CREANGĂ, P. 56. DLRLC
      • format_quote Ba ia, acum cred eu frăține-meu, că așa urs oștirea întreagă este în stare să o zdrumice. CREANGĂ, P. 188. DLRLC
    • chat_bubble Ia așa = numai așa, fără nici o intenție precisă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ia așa numai ca să zică și el că face ceva. ISPIRESCU, L. 34. DLRLC
      • format_quote Am zis și eu, ia așa, o vorbă în vînt. CREANGĂ, P. 133. DLRLC
      • format_quote Știi prea bine – răspunse fata – că nu vreau ca s-o știu, decît numai ia așa, ca s-o știu, pentru c-acu nu mai e Făt-Frumos să mă răpească. EMINESCU, N. 18. DLRLC
  • 3. Arată indiferența față de ceea ce urmează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Eu sînt, ia, un păcătos! SBIERA, P. 8. DLRLC
    • format_quote Spuneți și voi, ia, ce vă veți pricepe. ISPIRESCU, L. 68. DLRLC
  • 4. Introduce un răspuns. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Unde te duci? – Ia, până la colț. DEX '09
    • format_quote Ce mai știi de pe la tîrg?... – Ia, nu prea bune vești! CREANGĂ, P. 77. DLRLC
    • format_quote Codrule, codruțule, Ce mai faci, drăguțule... – Ia, eu fac ce fac de mult, Iarna viscolu-l ascult. EMINESCU, O. I 123. DLRLC
    • format_quote Încotro, pînă unde? – Ia, pîn-aci. PANN, P. V. I 69. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.