18 definiții pentru huludeț huduleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HULUDÉȚ, huludețe, s. n. Fusul țevii de la suveica războiului casnic de țesut. [Var.: huduléț s. n.] – Et. nec.

HULUDÉȚ, huludețe, s. n. Fusul țevii de la suveica războiului casnic de țesut. [Var.: huduléț s. n.] – Et. nec.

huludeț sn [At: CREANGĂ, GL. / V: huduleț / Pl: ~e / E: nct] (Reg) 1 Fus al țevii de la suveica războiului de țesut. 2 Cui care leagă proțapul de piscul carului. 3 Vargă pentru scos măduva din țevi de soc, pentru a încărca pistoalele și puștile. 4 (Îf huduleț) Melesteu pentru mămăligă. 5 Supapă a unei pompe.

HULUDÉȚ, huludețe, s. n. Fusul țevii de la suveica războaielor casnice de țesut.

HULUDÉȚ ~e n. (la suveica războiului de țesut, la pușca de soc etc.) Piesă în formă de bară pe care se îmbracă o țeavă. /<rus. holodețu

huludeț n. 1. Mold. bețișorul ce ține țeava în suveică; 2. cuiul din urechile proțapului. [Rus. HOLODEȚŬ, cotor].

huludéț și huduléț n., pl. e (rus. holodéc, cotor, sparanghel; vsl. hlondŭ, vargă. V. hluj). Mold. Fălcăleț. Arbiŭ, pistonu cu care băĭețiĭ împing cîlțu în pușca de soc. Prah. Bățu din mijlocu suveĭciĭ la războĭ. – Și hurdulete m., pl. țĭ (Rn.).

huduleț n. Mold. V. huludeț: peste gălbeneală huduleț CR.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HUDULÉȚ s. (TEHN.) (Transilv. și Ban.) sfârcel. (~ la războiul de țesut.)

HUDULEȚ s. (TEHN.) (Transilv. și Ban.) sfîrcel. (~ la războiul de țesut.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

huludeț (huludéțe), s. n.1. Fusul țevii de la suveica războiului de țesut. – 2. Dop. – Var. hludeț, huduleț. Sl. chludŭ „vergea” (Cihac, II, 144; DAR); ultima var. indică o încrucișare cu hudub-.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

huduléț (huludéț), s.n. (reg.) 1. bețișorul ce ține țeava în suveică. 2. cuiul din urechile proțapului la car.

Intrare: huludeț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huludeț
  • huludețul
  • huludețu‑
plural
  • huludețe
  • huludețele
genitiv-dativ singular
  • huludeț
  • huludețului
plural
  • huludețe
  • huludețelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huduleț
  • hudulețul
  • hudulețu‑
plural
  • hudulețe
  • hudulețele
genitiv-dativ singular
  • huduleț
  • hudulețului
plural
  • hudulețe
  • hudulețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

huludeț huduleț

  • 1. Fusul țevii de la suveica războiului casnic de țesut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fus (diverse) sfârcel
  • diferențiere (La suveica războiului de țesut, la pușca de soc etc.) Piesă în formă de bară pe care se îmbracă o țeavă.
    surse: NODEX

etimologie: