huludeț sn [At: CREANGĂ, GL. / V: huduleț / Pl: ~e / E: nct] (Reg) 1 Fus al țevii de la suveica războiului de țesut. 2 Cui care leagă proțapul de piscul carului. 3 Vargă pentru scos măduva din țevi de soc, pentru a încărca pistoalele și puștile. 4 (Îf huduleț) Melesteu pentru mămăligă. 5 Supapă a unei pompe.

HULUDEȚ, huludețe, s. n. Fusul țevii de la suveica războaielor casnice de țesut.

HULUDEȚ ~e n. (la suveica războiului de țesut, la pușca de soc etc.) Piesă în formă de bară pe care se îmbracă o țeavă. /<rus. holodețu

huludeț n. 1. Mold. bețișorul ce ține țeava în suveică; 2. cuiul din urechile proțapului. [Rus. HOLODEȚŬ, cotor].

huludéț și huduléț n., pl. e (rus. holodéc, cotor, sparanghel; vsl. hlondŭ, vargă. V. hluj). Mold. Fălcăleț. Arbiŭ, pistonu cu care băĭețiĭ împing cîlțu în pușca de soc. Prah. Bățu din mijlocu suveĭciĭ la războĭ. – Și hurdulete m., pl. țĭ (Rn.).

HUDULEȚ s. n. v. huludeț.

hludeț sn vz huludeț

hoduleț sn vz huduleț

huduleț sn vz huludeț

HUDULEȚ s. n. V. huludeț.

huduleț n. Mold. V. huludeț: peste gălbeneală huduleț CR.

huduléț, V. huludeț.

huludeț s. n., pl. huludețe

huludeț s. n., pl. huludețe

huludeț s. n., pl. huludețe

HULUDEȚ s. v. fus.

huludeț s. v. FUS.

HUDULEȚ s. (TEHN.) (Transilv. și Ban.) sfârcel. (~ la războiul de țesut.)

HUDULEȚ s. (TEHN.) (Transilv. și Ban.) sfîrcel. (~ la războiul de țesut.)

huludeț (huludețe), s. n. – 1. Fusul țevii de la suveica războiului de țesut. – 2. Dop. – Var. hludeț, huduleț. Sl. chludŭ „vergea” (Cihac, II, 144; DAR); ultima var. indică o încrucișare cu hudub-.

huduleț (huludeț), s.n. (reg.) 1. bețișorul ce ține țeava în suveică. 2. cuiul din urechile proțapului la car.