opțiuni

9 definiții pentru hrănaci

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hrănaci, ~ce [At: BIBLIA (1688), 36 / Pl: ~ace / E: hrană + -aciu] (Înv) 1 a Care mănâncă bine și se îngrașă Si: mâncăcios. 2 a (Pex) Care se hrănește. 3 s (Agr) Hrănar.

HRĂNACI ~e adj. pop. 1) (despre animale) Care mănâncă bine, îngrășându-se. 2) fam. iron. (despre persoane) Care mănâncă mult. /hrană + suf. ~aci

hrănácĭ, -ce adj., pl. tot așa (d. hrană). Care se hrănește (mistuĭe) bine. Rar. Hrănitor, care dă hrană (uneĭ ființe, uneĭ mașinĭ).

hrănaciu a. mâncăcios (de vite): o vacă hrănace.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!hrănaci (înv.) adj. m., pl. hrănaci; f. sg. și pl. hrănace

hrănaci (înv.) adj. m., f. sg. și pl. hrănace

hrănaci adj. m., pl. hrănaci; f. sg. și pl. hrănace

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HRĂNACI adj. v. avid, lacom, mâncăcios, nesătul, nesățios, pofticios.

hrănaci adj. v. AVID. LACOM. MÎNCĂCIOS. NESĂTUL. NESĂȚIOS. POFTICIOS.

Intrare: hrănaci
hrănaci adjectiv
adjectiv (A115)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hrănaci
  • hrănaciul
  • hrănaciu‑
  • hrănace
  • hrănacea
plural
  • hrănaci
  • hrănacii
  • hrănace
  • hrănacele
genitiv-dativ singular
  • hrănaci
  • hrănaciului
  • hrănace
  • hrănacei
plural
  • hrănaci
  • hrănacilor
  • hrănace
  • hrănacelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)