O definiție pentru hrenuire
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hrenui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrenuiesc, 3 sg. hrenuiește; conj. prez. 3 sg. și pl. hrenuiască
Intrare: hrenuire
hrenuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||