23 de definiții pentru hrană

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HRA s. f. Tot ceea ce servește la nutriția omului, a animalelor sau a plantelor; nutriment; p. restr. mâncare, bucate. ◊ Compus: hrana-vacii = plantă erbacee de nutreț, cu tulpină păroasă, cu frunze opuse și cu flori albe, mici (Spergula arvensis). [Pl: (rar) hrane.Gen.-dat.: hranei] – Din sl. hrana.

hra sf [At: COD. VOR. 92/11 / V: ar~, har~, hăr~, hâr~ / Pl: (rar) hrăni, (vechi) ~ne / G-D: ~nei / E: vsl храна] 1 Tot ceea ce servește la nutriția omului, a animalelor sau a plantelor Si: nutriment Cf merinde, piște, vipt. 2 (Prc) Mâncare. 3 (Prc) Nutreț. 4 (Îe; d. o vită, un om) A fi de ar~ A fi de ajutor. 5 (D. cai, vite) A nu (mai) fi de ar~ A nu (mai) fi bun de muncă. 6 (Îc) ~na-vacii Plantă erbacee de nutreț, cu tulpină păroasă, cu frunze opuse și cu flori albe, mici (Spergula arvensis). 7 (Trs; îf hăr~) Secară. 8-9 (Îs) Pământ (sau loc) de ~ (Pământ arabil sau) pământ cultivat. 10 (Fig; rar) Ocupație de pe urma căreia se întreține cineva Cf pâine. 11 (Slî) Pază.

HRA s. f. Tot ceea ce servește la nutriția omului, a animalelor sau a plantelor; nutriment; p. restr. mâncare, bucate. ◊ Compus: hrana-vacii = plantă erbacee de nutreț, cu tulpină păroasă, cu frunze opuse și cu flori albe, mici (Spergula arvensis). [Pl.: (rar) hraneGen.-dat.: hranei] – Din sl. hrana.

HRA s. f. Tot ceea ce servește la nutriția omului sau a animalelor. V. mîncare, bucate, alimente, nutreț. Cîți nu sînt din aceia care n-au văzut coșul fabricii, n-au mirosit duhoarea cocsului, dar în schimb fură hrana muncitorilor. SAHIA, N. 31. A dat drumeței un corn de prescură și un păhăruț de vin, ca să-i fie pentru hrană, la drum. CREANGĂ, P. 91. Decît roabă turcilor, Mai bin’ hrană peștilor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 496. ◊ Fig. Publicul... deci, are nevoie de hrană estetică, el poate să și-o îndestuleze dintr-un izvor atît de bogat. GHEREA, ST. CR. III 193. O carte care nu lăsa nemic de dorit pentru a aprinde niște creieri superstițioși, dispuși la o asemenea hrană. EMINESCU, N. 45. ◊ Compus: hrana-vacii = plantă erbacee cu tulpina păroasă, cu flori albe și cu frunze liniare, care crește prin locuri nisipoase, pe cîmpuri și prin semănături; e păscută de vite (Spergula arvensis).Gen.-dat.: hranei.

HRA f. Produs de natură vegetală, animală sau minerală ce servește la alimentarea unui organism viu; nutriment. ~ consistentă. ◊ ~a vacii plantă erbacee cu tulpina acoperită cu perișori, cu frunze liniare și flori mici, ce crește prin semănături și servește drept nutreț. [G.-D. hranei] /<sl. hrana

hrană f. nutriment: hrana-vacii, plantă de nutreț ce se cultivă uneori (Spergula arvensis). [Slav. HRANA].

hránă f., pl. e (vsl. hrana; bg. hraná). Vechĭ. Camară, hrănilniță. Azĭ. Nutriment, mîncare, aliment. Hrana vaciĭ, turiță, o buruĭană.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hra s. f., g.-d. art. hranei

hra s. f., g.-d. art. hranei; pl. hrane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HRA s. 1. v. mâncare. 2. masă. (A servit drept ~ peștilor.) 3. (BOT.) hrana-vacii (Spergula arvensis) = (rar) spergulă.

HRA s. 1. aliment, mîncare, (mai ales în vorbirea copiilor) papă, (livr.) nutriment, (pop.) bucate (pl.), demîncare, demîncat, legumă, merinde (pl.), de-ale gurii, (reg.) cost, tain, (Transilv., Maram. și Bucov.) menajă, (înv.) piștă, vipt, (fam.) haleală, (fam. depr.) crăpelniță. (Ce ai luat ca ~ la drum?) 2. masă. (A servit drept ~ peștilor.) 3. (BOT.) hrana-vacii (Spergula arvensis) = (rar) spergulă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hrană (hrane), s. f.1. Aliment, mîncare. – 2. (Înv.) Profesie, meserie considerată ca sursă dătătoare de hrană. – Mr. hrană. Sl. chrana (Cihac, II, 142; DAR), cf. bg. hran, sb. hrana. Pl. este rar. – Der. hrănaci, adj. (înv. și Trans., mîncău; care mănîncă mult, cu folos); hrănace, s. f. (femeie care alimentează mașina de treierat); hrăni, vb. (a alimenta, a nutri; a crește, a întreține; a îndopa; refl., a se sătura; înv., a ocroti), din sl. chraniti, cf. mr. hrănescu, hrănire, megl. rănes, bg. hrania, sb. hraniti și rus. chranitĭ „a păstra” (ultimul sens al cuvîntului rom. este un împrumut literar din sl.; var. populare hărăni, arăni); nehrănit, adj. (subalimentat); hrănitor, adj. (care hrănește; nutritiv); hraniște, s. f. (înv., alimentare).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FOOD FOR POWDER (engl.) hrană pentru praful de pușcă – Shakespeare, „Henric al IV-lea”, act. IV, scena 6. Carne de tun.

Victum et vestitum (lat. „Hrana și haina”) – expresie prin care latinii rezumau în două cuvinte ceea ce e imediat și strict necesar omului. Astăzi se adresează mai mult în ironie celor care nu se gîndesc decît la stomac și la lux, nesocotind hrana sufletească, satisfacțiile spirituale. Vezi: Sine Cerere

Intrare: hrană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hra
  • hrana
plural
  • hrane
  • hranele
genitiv-dativ singular
  • hrane
  • hranei
plural
  • hrane
  • hranelor
vocativ singular
plural
arană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hârană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
harană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hra, hranesubstantiv feminin

  • 1. Tot ceea ce servește la nutriția omului, a animalelor sau a plantelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nutriment
    • format_quote Decît roabă turcilor, Mai bin’ hrană peștilor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 496. DLRLC
    • format_quote figurat Publicul... deci, are nevoie de hrană estetică, el poate să și-o îndestuleze dintr-un izvor atît de bogat. GHEREA, ST. CR. III 193. DLRLC
    • format_quote figurat O carte care nu lăsa nemic de dorit pentru a aprinde niște creieri superstițioși, dispuși la o asemenea hrană. EMINESCU, N. 45. DLRLC
    • 1.1. prin restricție Bucată, masă, mâncare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cîți nu sînt din aceia care n-au văzut coșul fabricii, n-au mirosit duhoarea cocsului, dar în schimb fură hrana muncitorilor. SAHIA, N. 31. DLRLC
      • format_quote A dat drumeței un corn de prescură și un păhăruț de vin, ca să-i fie pentru hrană, la drum. CREANGĂ, P. 91. DLRLC
  • comentariu Pluralul este rar folosit. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.