hrăbor, ~oară [At: MOXA 353/10 / V: hrab, hrabol am, hărăbor / Pl: ~ri, ~oare / E: vsl хравъръ] 1 a (Înv) Viteaz. 2 a (Înv) Voinic. 3 a (Trs; îf hărăbor, mai ales d. copii) Sănătos. 4 av Vitejește. 5 av Voinicește.

HRĂBOR adj. (ȚR, Ban., Trans. SV) Viteaz, curajos. B: Să mirară toți de cocon mic și pre cal neînvățat și hrăbor. A 1717, 13^v. Oameni războinici și hrăbori. COSM 1766, 86^r; cf. A 1717, 27^v; A 1734, 8^v; IT 1758, 131^r. C: Zice că era hrăbor. APOC., 106^v. Hrĕbor. Audax. AC, 343. Fii hrăbor, ludo, spre această sărutare vicleană. IB, 39^v; cf. VCC, 26; PP, 3^r; IT 1767, 15^r. ◊ (Adverbial) Hrăbor și dulce mă veselesc. VCC, 11. Hrĕbor. Audacter. AC, 343. // A: Să mergeți hrăbori la război. A 1777, 19^v; cf. DOSOFTEI, VS. Variante: hrăbor (DOSOFTEI, VS; PP, 3^r). Etimologie: sl. hrabŭrŭ, bg. hrabăr. Vezi și hrăbori, hrăborie, hrăboritor.

hrăbór și hrábor, -ă adj. (vsl. hrabrŭ, viteaz). Vechĭ. Viteaz, curajos. – În Trans. azĭ hărăbór (fem. -oară), robust.

hărăbor¹, ~ă a vz hrăbor

hrab a, av vz hrăbor

hrabol am vz hrăbor

hărăbór, V. hrăbor.

HRĂBOR adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz.

hrăbor adj. v. BRAV. CURAJOS. CUTEZĂTOR. DÎRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEȚ. NEÎNFRICAT. SEMEȚ. VITEAZ.

hrăbor (hrăboară), adj. – Viteaz, curajos, brav. – Var. hrabor. Sl. chrabŭrŭ (Philippide, Principii, 38; DAR). Sec. XVII, înv. – Der. hrăbori, vb. refl. (a-și da curaj, a se însufleți); hrăborie (var. hărborie), s. f. (vitejie, bravură), înv.