opțiuni
  • info

10 definiții pentru horpăi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HORPĂI, horpăi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sorbi cu zgomot mâncarea, mai ales lichidele. [Prez. ind. și: horpăiesc] – Horp + suf. -ăi.

horpăi vt [At: TDRG / Pzi: hor~ și ~esc / E: horp + -ăi] (Mol) 1 A sorbi cu zgomot Si: a horpoti (1). 2 A mânca necuviincios Si: a horpoti (2).

HORPĂI, horpăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sorbi cu zgomot mâncarea, mai ales lichidele. [Prez. ind. și: horpăi] – Horp + suf. -ăi.

HORPĂI, horpăi și horpăiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A sorbi sau a mesteca cu zgomot mîncarea. Din mers oamenii mai molfăiau din mămăliga vînătă de orz și mai horpăiau din gamele borșul lung fiert cu urzici. CAMILAR, N. I 271. Și, cărînd cu-atitea linguri, [copiii] Horpăiau mîncarea singuri. La TDRG. ◊ Absol. Horpăiau rar, băgîndu-și în guri gălătuși de mămăligă. CAMILAR, N. II 13.

A HORPĂI ~iesc tranz. pop. (mâncarea, mai ales cea lichidă) A sorbi repede și cu zgomot. [Și horpăi] /horp + suf. ~ăi

horpăì v. Mold. a sorbi. [Onomatopee: horp! horp! CR.].

hórpăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (ung. hörpölni, szörpölni, rudă pin sunet cu rom. a sorbi). Est. Sorb cu mare zgomot (ca ghĭorlaniĭ). – Și leórpăĭ. V. clefăĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!horpăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. horpăi, 3 horpăie, imperf. 1 horpăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să horpăi, 3 să horpăie

horpăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. horpăi/horpăiesc, imperf. 3 sg. horpăia; conj. prez. 3 să horpăie/horpăiască

horpăi vb., ind. prez. 1 sg. horpăi/horpăiesc, imperf. 3 sg. horpăia; conj. prez. 3 sg. și pl. horpăie/horpăiască

Intrare: horpăi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • horpăi
  • horpăire
  • horpăit
  • horpăitu‑
  • horpăind
  • horpăindu‑
 singular plural
  • horpăie
  • horpăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • horpăi
 (să)
  • horpăi
  • horpăiam
  • horpăii
  • horpăisem
a II-a (tu)
  • horpăi
 (să)
  • horpăi
  • horpăiai
  • horpăiși
  • horpăiseși
a III-a (el, ea)
  • horpăie
 (să)
  • horpăie
  • horpăia
  • horpăi
  • horpăise
plural I (noi)
  • horpăim
 (să)
  • horpăim
  • horpăiam
  • horpăirăm
  • horpăiserăm
  • horpăisem
a II-a (voi)
  • horpăiți
 (să)
  • horpăiți
  • horpăiați
  • horpăirăți
  • horpăiserăți
  • horpăiseți
a III-a (ei, ele)
  • horpăie
 (să)
  • horpăie
  • horpăiau
  • horpăiră
  • horpăiseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • horpăi
  • horpăire
  • horpăit
  • horpăitu‑
  • horpăind
  • horpăindu‑
 singular plural
  • horpăiește
  • horpăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • horpăiesc
 (să)
  • horpăiesc
  • horpăiam
  • horpăii
  • horpăisem
a II-a (tu)
  • horpăiești
 (să)
  • horpăiești
  • horpăiai
  • horpăiși
  • horpăiseși
a III-a (el, ea)
  • horpăiește
 (să)
  • horpăiască
  • horpăia
  • horpăi
  • horpăise
plural I (noi)
  • horpăim
 (să)
  • horpăim
  • horpăiam
  • horpăirăm
  • horpăiserăm
  • horpăisem
a II-a (voi)
  • horpăiți
 (să)
  • horpăiți
  • horpăiați
  • horpăirăți
  • horpăiserăți
  • horpăiseți
a III-a (ei, ele)
  • horpăiesc
 (să)
  • horpăiască
  • horpăiau
  • horpăiră
  • horpăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

horpăi, horpăiverb

  • 1. regional A sorbi cu zgomot mâncarea, mai ales lichidele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din mers oamenii mai molfăiau din mămăliga vînătă de orz și mai horpăiau din gamele borșul lung fiert cu urzici. CAMILAR, N. I 271. DLRLC
    • format_quote Și, cărînd cu-atîtea linguri, [copiii] Horpăiau mîncarea singuri. La TDRG. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Horpăiau rar, băgîndu-și în guri gălătuși de mămăligă. CAMILAR, N. II 13. DLRLC
etimologie:
  • Horp + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.