28 de definiții pentru holbat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOLBÁT, -Ă, holbați, -te, adj. (Despre ochi) Care este larg deschis, boldit, zgâit, bulbucat, boboșit, bolboșat; (despre ființe) cu ochii larg deschiși. – V. holba.

holbat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: holba] 1-4 Holbare (1-4).

holbat2, ~ă a [At: LB / Pl: ~ați, ~e / E: holba] 1 (D. ochi) Larg deschis. 2 (D. oameni) Cu ochii căscați de mirare, spaimă, curiozitate. 3 Care are ochii mari. 4 (Fig) Prea curios.

HOLBÁT, -Ă, holbați, -te, adj. (Despre ochi) Care este căscat, boldit, zgâit, bulbucat, boboșit, bolboșat; (despre ființe) cu ochii căscați. – V. holba.

HOLBÁT, -Ă, holbați, -te, adj. (Despre ochi) Căscat tare; boldit, zgîit. Rămase încremenit, cu ochii holbați. BUJOR, S. 170. Ochii lui, holbați și fără nici o expresie, rătăceau... fără clipire. VLAHUȚĂ, O. A. 127. Noi școlarii am rămas cu ochii holbați unii la alții. CREANGĂ, A. 3. ♦ (Despre persoane) Cu ochii căscați sau zgîiți. Se uita holbat la mîna care umbla prin aer. DUMITRIU, N. 161. – Variantă: înholbát, -ă (SBIERA, P. 117) adj.

holbát, -ă adj. Est. Ochĭ holbațĭ, tare deschișĭ de frică, mirare orĭ prostie. Om holbat, cu ochiĭ holbațĭ.

HOLBÁ, holbez, vb. I. Tranz. A face ochii mari, a-i deschide larg (de mirare, uimire, spaimă etc.). ♦ Refl. A se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriți de curiozitate, de spaimă etc.; a se zgâi. – Lat. volvere.

holba [At: CALENDARIU (1814) 190/23 / V: ~bi / Pzi: ~bez / E: nct] 1-3 vt A deschide ochii mari (de mirare, uimire, spaimă etc.) Si: (reg) a holbăni (1-3), a holboca (1-3), a holști (1-3). 4-6 vr A se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriți de mirare, de spaimă, de curiozitate. 7 vr (Fig) A fi prea curios.

înholba vtr [At: DA ms / V: (cscj) ~bi / Pzi: ~bez / E: în- + holba] (Înv) 1-6 A (se) holba (1-6).

HOLBÁ, holbez, vb. I. Tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.). ♦ Refl. A se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriți de curiozitate, de spaimă etc.; a se zgâi. – Din lat. volvere.

HOLBÁ, holbez, vb. I. Refl. A se uita la cineva sau la ceva căscînd ochii tare (de mirare, de curiozitate, de surpriză, de spaimă etc.); a se zgîi. De-acum, moșnege, s-a sfîrșit să tot stai pe prispă... ha? Ce te holbezi așa la mine? CAMILAR, TEM. 11. Morarul s-a holbat cu pleoapele-i sîngerate. SADOVEANU, M. C. 28. Cei rămași se holbau îngroziți la jăratecul uriaș care părea a crește mereu. REBREANU, R. II 106. ♦ (Rar despre ochi) A se deschide mult, exprimînd mirare, uimire. Ochii broaștelor s-au holbat de mirare. STANCU, D. 205. Ochii, după ce s-au holbat, au rămas mici și cu pleoapele încrețite, ațintiți asupra cărții. SADOVEANU, N. P. 187. ♦ Tranz. (Cu complementul «ochii») A deschide tare; a căsca, a boldi. Ce spui tu, mă Ioane? – face Moș Gheorghe oprindu-se în loc, holbînd ochii mari, cu groază. SP. POPESCU, M. G. 58. Abia din cînd în cînd își mai holbă ochii rătăciți. VLAHUȚĂ, O. A. 133. Capra atunci, holbînd ochii lung prin casă, o cuprinde spaimă și rămîne încremenită. CREANGĂ, P. 27. – Variantă: (regional) înholbá (RETEGANUL, P. V 47, SBIERA, P. 262) vb. I.

A HOLBÁ ~éz tranz. (ochii) A deschide larg (de mirare, de spaimă etc.). /<lat. volvere

A SE HOLBÁ mă ~éz intranz. A se uita cu ochii larg deschiși (și cu prea mare curiozitate); a se zgâi. /<lat. volvere

holbà v. Mold. a căsca tare ochii (din mirare, frică sau prostie). [Formă dialectală din volba (cf. volbură) = lat. VOLVERE, a rostogoli].

holbéz v. tr. (ca și în-volb. V. volbură, boltă. Cp. cu hulpe, hultur). Est. Deschid (boldesc, bolovănesc) ochiĭ prea tare de frică, de mirare orĭ de prostie: a holba ochiĭ. – Și înholbez (Trans.). În Suc. (Șez. 32, 110) mă holbez, mă mir tare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+holba2 (a se ~) (fam., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. mă holbez, 3 se holbea; conj. prez. 1 sg. să mă holbez, 3 să se holbeze; imper. 2 sg. afirm. holbează-te; ger. holbându-mă

holba (a ~) vb., ind. prez. 3 holbea

holbá vb., ind. prez. 1 sg. holbéz, 3 sg. și pl. holbeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HOLBÁT adj. bulbucat, căscat, mare, mărit, umflat, zgâit, (rar) bălăbănos, (pop. și fam.) belit, bleojdit, (pop.) boboșat, bolboșat, boldit, (reg.) măciuliat. (Cu ochii ~ți.)

HOLBAT adj. bulbucat, căscat, mare, mărit, umflat, zgîit, (rar) bălăbănos, (pop. și fam.) belit, bleojdit, (pop.) boboșat, bolboșat, boldit, (reg.) măciuliat. (Cu ochii ~.)

HOLBÁ vb. 1. a (se) bulbuca, a (se) căsca, a (se) mări, a (se) umfla, a (se) zgâi, (pop. și fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) boboșa, a (se) bolboșa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgâmboia. (A-și ~ ochii.) 2. a se chiorî, a se zgâi, (reg.) a se hlizi. (Ce te ~ așa la mine?)

HOLBA vb. 1. a (se) bulbuca, a (se) căsca, a (se) mări, a (se) umfla, a (se) zgîi, (pop. și fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) boboșa, a (se) bolboșa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgîmboia. (A-și ~ ochii.) 2. a se chiorî, a se zgîi, (reg.) a se hlizi. (Ce te ~ așa la mine?)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

holbá (holbéz, holbát), vb. – A face ochii mari, a se zgîi. – Var. (în)holbi, înholba. Mr. volbu, vulbare. Lat. volvĕre (Tiktin; DAR; Pascu, I, 188; Candrea; Scriban); cu o alterare care nu a fost suficient explicată; cf. volbură. Ar putea fi și o creație expresivă, paralelă cu bulb(uc)a. Așa cum este holboacă față de bolboacă și holboană față de bolboană.Der. holban, s. m. (persoană care se lasă surprinsă cu ușurință); ghiolbană, s. f. (femeie cu ochii mari).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Intrare: holbat
holbat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • holbat
  • holbatul
  • holbatu‑
  • holba
  • holbata
plural
  • holbați
  • holbații
  • holbate
  • holbatele
genitiv-dativ singular
  • holbat
  • holbatului
  • holbate
  • holbatei
plural
  • holbați
  • holbaților
  • holbate
  • holbatelor
vocativ singular
plural
înholbat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înholbat
  • ‑nholbat
  • înholbatul
  • înholbatu‑
  • ‑nholbatul
  • ‑nholbatu‑
  • înholba
  • ‑nholba
  • înholbata
  • ‑nholbata
plural
  • înholbați
  • ‑nholbați
  • înholbații
  • ‑nholbații
  • înholbate
  • ‑nholbate
  • înholbatele
  • ‑nholbatele
genitiv-dativ singular
  • înholbat
  • ‑nholbat
  • înholbatului
  • ‑nholbatului
  • înholbate
  • ‑nholbate
  • înholbatei
  • ‑nholbatei
plural
  • înholbați
  • ‑nholbați
  • înholbaților
  • ‑nholbaților
  • înholbate
  • ‑nholbate
  • înholbatelor
  • ‑nholbatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

holba, holbezverb

  • 1. A face ochii mari, a-i deschide larg (de mirare, uimire, spaimă etc.). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ce spui tu, mă Ioane? – face Moș Gheorghe oprindu-se în loc, holbînd ochii mari, cu groază. SP. POPESCU, M. G. 58. DLRLC
    • format_quote Abia din cînd în cînd își mai holbă ochii rătăciți. VLAHUȚĂ, O. A. 133. DLRLC
    • format_quote Capra atunci, holbînd ochii lung prin casă, o cuprinde spaimă și rămîne încremenită. CREANGĂ, P. 27. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriți de curiozitate, de spaimă etc.; a se zgâi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De-acum, moșnege, s-a sfîrșit să tot stai pe prispă... ha? Ce te holbezi așa la mine? CAMILAR, TEM. 11. DLRLC
      • format_quote Morarul s-a holbat cu pleoapele-i sîngerate. SADOVEANU, M. C. 28. DLRLC
      • format_quote Cei rămași se holbau îngroziți la jăratecul uriaș care părea a crește mereu. REBREANU, R. II 106. DLRLC
      • 1.1.1. rar (Despre ochi) A se deschide mult, exprimând mirare, uimire. DLRLC
        • format_quote Ochii broaștelor s-au holbat de mirare. STANCU, D. 205. DLRLC
        • format_quote Ochii, după ce s-au holbat, au rămas mici și cu pleoapele încrețite, ațintiți asupra cărții. SADOVEANU, N. P. 187. DLRLC
etimologie:

holbat, holbaadjectiv

  • 1. (Despre ochi) Care este larg deschis. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Rămase încremenit, cu ochii holbați. BUJOR, S. 170. DLRLC
    • format_quote Ochii lui, holbați și fără nici o expresie, rătăceau... fără clipire. VLAHUȚĂ, O. A. 127. DLRLC
    • format_quote Noi școlarii am rămas cu ochii holbați unii la alții. CREANGĂ, A. 3. DLRLC
    • 1.1. (Despre ființe) Cu ochii larg deschiși. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Se uita holbat la mîna care umbla prin aer. DUMITRIU, N. 161.
etimologie:
  • vezi holba DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.