O definiție pentru hirotezit
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
hirotezi, hirotezesc vb. IV Tranz. A face o hirotezie. – Din hirotezie (deriv. regr.).
Intrare: hirotezit
hirotezit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)