O definiție pentru hirotezire
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
hirotezi, hirotezesc vb. IV Tranz. A face o hirotezie. – Din hirotezie (deriv. regr.).
Intrare: hirotezire
hirotezire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||