hipofuncție sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr hypofonction] Diminuare a activității unui organ, a unui sistem, a unei funcții.

HIPOFUNCȚIE s.f. (Med.) Activitate scăzută a unui organ. [Var. hipofuncțiune s.f. / < fr. hypofonction].

HIPOFUNCȚIE s. f. (med.) diminuare a activității unui organ, aparat sau țesut. (< fr. hypofonction)

HIPOFUNCȚIE f. Stare patologică constând în scăderea activității unui organ sau unui țesut. /<fr. hypofunction

HIPOFUNCȚIUNE s. f. v. hipofuncție.

hipofuncțiune sf vz hipofuncție

HIPOFUNCȚIUNE s. f. V. hipofuncție.

HIPOFUNCȚIUNE s.f. v. hipofuncție.

hipofuncție (desp. -func-ți-e) s. f., art. hipofuncția (desp. -ți-a), g.-d. art. hipofuncției; pl. hipofuncții, art. hipofuncțiile (desp. -ți-i-)

hipofuncție (-func-ți-e) s. f., art. hipofuncția (-ți-a), g.-d. art. hipofuncției; pl. hipofuncții, art. hipofuncțiile (-ți-i-)

hipofuncție s. f. (sil. -func-ți-e), art. hipofuncția (sil. -ți-a), g.-d. art. hipofuncției; pl. hipofuncții, art. hipofuncțiile (sil. -ți-i-)