O definiție pentru hiperplan (pl. -e)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIPERPLÁN s. n. (mat.) ansamblu de puncte ale căror coordonate scalare, într-un spațiu vectorial de n dimensiuni, raportat la o origine fixă, verifică o relație de gradul întâi. (< fr. hyperplan)

Intrare: hiperplan (pl. -e)
hiperplan (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hiperplan
  • hiperplanul
  • hiperplanu‑
plural
  • hiperplane
  • hiperplanele
genitiv-dativ singular
  • hiperplan
  • hiperplanului
plural
  • hiperplane
  • hiperplanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)