8 definiții pentru hiperfuncție hiperfuncțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIPERFÚNCȚIE, hiperfuncții, s. f. (Med.) Activitate exagerată a unui organ, aparat sau țesut. [Var.: hiperfuncțiúne s. f.] – Din fr. hyperfonction.

hiperfuncție sf [At: DN3 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr hyperfonction] (Med) Activitate exagerată a unui organ.

HIPERFÚNCȚIE, hiperfuncții, s. f. (Med.) Activitate exagerată a unui organ. [Var.: hiperfuncțiúne s. f.] – Din fr. hyperfonction.

HIPERFÚNCȚIE s.f. Activitate exagerată a unui organ. [Var. hiperfuncțiune s.f. / < fr. hyperfonction].

HIPERFÚNCȚIE s. f. (med.) activitate exagerată a unui organ, aparat sau țesut. (< fr. hyperfonction)

HIPERFUNCȚIÚNE s. f. v. hiperfuncție.

HIPERFUNCȚIÚNE s. f. V. hiperfuncție.

HIPERFUNCȚIÚNE s.f. v. hiperfuncție.

Intrare: hiperfuncție
hiperfuncție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hiperfuncție
  • hiperfuncția
plural
  • hiperfuncții
  • hiperfuncțiile
genitiv-dativ singular
  • hiperfuncții
  • hiperfuncției
plural
  • hiperfuncții
  • hiperfuncțiilor
vocativ singular
plural
hiperfuncțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hiperfuncțiune
  • hiperfuncțiunea
plural
  • hiperfuncțiuni
  • hiperfuncțiunile
genitiv-dativ singular
  • hiperfuncțiuni
  • hiperfuncțiunii
plural
  • hiperfuncțiuni
  • hiperfuncțiunilor
vocativ singular
plural

hiperfuncție hiperfuncțiune

  • 1. medicină Activitate exagerată a unui organ, aparat sau țesut.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: