8 definiții pentru hegemonism heghemonism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HEGEMONÍSM s. n. Supremație politică a unui grup social față de altul sau a unui stat asupra altor state; tendință de hegemonie. [Var.: heghemonísm s. n.] – Hegemon + suf. -ism.

hegemonism sn [At: DN3 / V: ~ghe~ / Pl: ~e / E: hegemon + -ism] Tendință de supremație (politică) a unui stat asupra altor state.

HEGEMONÍSM s. n. Supremație politică a unui stat asupra altor state; tendință de hegemonie. [Var.: heghemonísm s. n.] – Hegemon + suf. -ism.

HEGEMONÍSM s.n. Tendință de hegemonie, de supremație a unui stat sau popor în materie politică asupra celorlalte state sau popoare. [Et. incertă].

HEGEMONÍSM s. n. tendință de hegemonie a unui stat sau popor în materie politică. (< hegemonie + -ism)

HEGEMONÍSM n. Supremație politică a unui stat asupra altor state. /hegemon + suf. ~ism

HEGHEMONÍSM s. n. v. hegemonism.

HEGHEMONÍSM s. n. v. hegemonism.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: hegemonism
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hegemonism
  • hegemonismul
  • hegemonismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hegemonism
  • hegemonismului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • heghemonism
  • heghemonismul
  • heghemonismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • heghemonism
  • heghemonismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hegemonism heghemonism

  • 1. Supremație politică a unui grup social față de altul sau a unui stat asupra altor state; tendință de hegemonie.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • Hegemon + sufix -ism.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00