hatie sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ii / E: hat¹ + -ie] (Reg) 1-2 Îngrămădire de nuiele, pietre, bolovani etc. executată pentru a amenaja cursul unei ape sau pentru a stăvili revărsarea ei. 3 Fascină.

HATIE, hatii, s. f. Îngrămădire de nuiele, pietre, bolovani etc. făcută pentru a îndrepta cursul unei ape sau pentru a împiedica revărsarea ei. – Pronunțat: -ti-e.

hátie f. (rut. hatĭ, de unde și hat 2 și hat 1). Mold. Zăgaz, ĭezitură, înălțătură (trecătoare) de pămînt, de petre orĭ de crăngĭ ca să împedece o revărsare orĭ ca să poată trece pintr’o mlaștină (Șez. 30, 293). – În Trans. și gat, pl. urĭ (ung. gát).

1) gat n. V. hatie.

hatie (reg.) (desp. -ti-e) s. f., art. hatia (desp. -ti-a), g.-d. art. hatiei; pl. hatii, art. hatiile (desp. -ti-i-)

hatie (reg.) (-ti-e) s. f., art. hatia (-ti-a), g.-d. art. hatiei; pl. hatii, art. hatiile (-ti-i-)

hatie s. f. (sil. -ti-e), art. hatia (sil. -ti-a), g.-d. art. hatiei; pl. hatii, art. hatiile (sil. -ti-i-)

gat (reg.) s. n., pl. gaturi