O definiție pentru hargățire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HARGĂȚI vb. IV v. argăți.
Intrare: hargățire
hargățire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
argăți, argățescverb
- 1. A munci ca argat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Lazăr Lungu tăcea și se gîndea la ziua cînd primise să argățească din nou Ia chiabur. MIHALE, O. 161. DLRLC
- L-au bătut stăpinii pe unde a argățiț. CAMILAR, N. I 19. DLRLC
- Stăpîne, mă duc în lume să-mi caut norocul. Destul am argățit. ISPIRESCU, L. 231. DLRLC
- Argății un bogătan Pînă crescui băietan. CORBEA, A. 7. DLRLC
-
etimologie:
- argat DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.