harbuzărie sf [At: (a. 1808) GCR II, 200 / V: ar~ / Pl: ~ii / E: harbuz + -ărie] (Reg) 1 Pepenărie. 2 Mulțime (mare) de pepeni.

HARBUZĂRIE, harbuzării, s. f. (Mold.) Loc cultivat cu pepeni verzi și galbeni; pepenărie, bostănărie, bostană. Harbuzării, vii, fabrici, sate cu lumină electrică, cu băi, săli de teatru... toate deschideau fața lui Cimpoeșu într-o mirare și într-o bucurie din ce în ce mai mare. CAMILAR, N. I 393. [Am trăit] furînd noaptea harbuji și zămoși de prin harbuzării. ALECSANDRI, T. 608. – Variantă: arbuzărie s. f.

HARBUZĂRIE ~i f. pop. Loc unde se cultivă harbuji sau/și zămoși; bostănărie. /harbuz + suf. ~ărie

harbuzărie f. Mold. loc sămănat cu harbuzi.

harbuzăríe f. Nord. Pepenărie.

arbuzărie sf vz harbuzărie

ARBUZĂRIE s. f. V. harbuzărie.

harbuzărie (reg.) s. f., art. harbuzăria, g.-d. art. harbuzăriei; pl. harbuzării, art. harbuzăriile (desp. -ri-i-)

harbuzărie (reg.) s. f., art. harbuzăria, g.-d. art. harbuzăriei; pl. harbuzării, art. harbuzăriile

harbuzărie s. f., art. harbuzăria, g.-d. art. harbuzăriei; pl. harbuzării, art. harbuzăriile

HARBUZĂRIE s v. pepenărie.

harbuzărie s. v. PEPENĂRIE.