2 definiții pentru hapten
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HAPTEN s. n. substanță care, asociată cu o protidă, îi conferă calitățile unui antigen. (< fr. haptène)
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
HAPTÉN s. n. (BIOL.) Substanță macromoleculară fără proprietăți imunogene, capabilă să stimuleze sinteza anticorpilor specifici după alipirea la o macromoleculă.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: hapten
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
haptensubstantiv neutru
- 1. Substanță care, asociată cu o protidă, îi conferă calitățile unui antigen. MDN '00
etimologie:
- haptène MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.