13 definiții pentru habitudine

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HABITUDINE, habitudini, s. f. (Livr.) Obișnuință, deprindere, obicei. – Din lat. habitudo, -inis, fr. habitude.

HABITUDINE, habitudini, s. f. (Livr.) Obișnuință, deprindere, obicei. – Din lat. habitudo, -inis, fr. habitude.

habitudine sf [At: MDENC / Pl: ~i / E: fr habitude, lat habitudo, -inis] (Liv) 1 Obișnuință. 2 Obicei. 3 Deprindere.

HABITUDINE s.f. Obicei, obișnuință, deprindere. [Cf. lat. habitudo, fr. habitude].

HABITUDINE s. f. obișnuință; deprindere, obicei. ◊ mod de comportament, istoricește constituit, al indivizilor aparținând aceluiași grup. (< fr. habitude, lat. habitudo)

HABITUDINE ~i f. livr. Însușire dobândită cu timpul prin practică și devenită trăsătură caracteristică; obicei; obișnuință; deprindere. /<lat. habitudo, ~inis, fr. habitude

*abitúdine f. (lat. habitúdo, -údinis. V. abitual). Obiceĭ, obișnuință, deprindere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

habitudine (livr.) s. f., g.-d. art. habitudinii; pl. habitudini

habitudine (livr.) s. f., g.-d. art. habitudinii; pl. habitudini

habitudine s. f., g.-d. art. habitudinii; pl. habitudini

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HABITUDINE s. v. deprindere, obicei, obișnuință.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HABITÚDINE (< fr., lat.) s. f. 1. (SOCIOL.) Mod de comportament al indivizilor ce aparțin aceluiași grup, format în procesul de socializare, reprezentând un act standardizat și reprodus ca atare timp îndelungat, nu prin constrângere, ci în virtutea normelor morale acceptate; obicei, obișnuință. ◊ H. mentală = acțiune sau grup de acțiuni ori operații mentale, automatizate prin repetare, care facilitează realizarea unor performanțe intelectuale. 2. (FILOZ.) Mod de a fi general și permanent, stare a unei existențe considerată în ansamblul ei; p. restr. stare rezultată în urma unei schimbări, ca efect al adaptării.

Intrare: habitudine
habitudine substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • habitudine
  • habitudinea
plural
  • habitudini
  • habitudinile
genitiv-dativ singular
  • habitudini
  • habitudinii
plural
  • habitudini
  • habitudinilor
vocativ singular
plural
abitudine substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abitudine
  • abitudinea
plural
  • abitudini
  • abitudinile
genitiv-dativ singular
  • abitudini
  • abitudinii
plural
  • abitudini
  • abitudinilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

habitudine, habitudinisubstantiv feminin

  • 1. livresc Deprindere, obicei, obișnuință. DEX '09 DN MDN '00 NODEX
    • 1.1. Mod de comportament, istoricește constituit, al indivizilor aparținând aceluiași grup. MDN '00
    • 1.2. Însușire dobândită cu timpul prin practică și devenită trăsătură caracteristică. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.