HAȚEGAN, -Ă, hațegani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Hațeg. 2. Adj. Care aparține Hațegului sau hațeganilor (1), privitor la Hațeg ori la populația lui. 3. S. f. art. Numele unui dans popular românesc, în ritm alert, răspândit în sudul Transilvaniei care se joacă în perechi; melodie după care se execută acest dans. – Hațeg (n. pr.) + suf. -an.

hațegan, ~ă [At: HEM 2082 / V: hățăgan / Pl:~e / E: Hațeg + -an] 1 smf 1 Persoană (originară) din Hațeg. 2-3 a Care aparține (Hațegului sau) populației lui. 5 a Privitor (la Hațeg sau) la populația lui. 6 sfa (Cor) Dans popular românesc răspândit în sudul Transilvaniei, cu mișcare foarte vioaie, care se joacă în perechi. 7 sfa Melodie după cere se execută acest dans. 8 sm (Reg; îf hățăgan) Vânt de nord. 9 sm (Reg) Vânt de răsărit.

HAȚEGAN, -Ă, hațegani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (originară) din Hațeg. 2. Adj. Care aparține Hațegului sau populației lui, privitor la Hațeg sau la populația lui. 3. S. f. art. Numele unui dans popular românesc răspândit în sudul Transilvaniei, cu mișcare foarte vioaie, care se joacă în perechi; melodie după care se execută acest dans. – Hațeg (n. pr.) + suf. -an.

!hațegana (dans) s. f. art., neart. hațegană, g.-d. art. hațeganei; pl. hațegane

!hațegana (dans) s. f. art., neart. hațegană, g.-d. art. hațeganei

hațegana (dans) s. f. art., g.-d. art. hațeganei

HAȚEGANA s. art. (COR.) abrudeana (art.), abrudeanca (art.), ardeleana (art.), ardeleneasca (art.), ciobănașul (art.), lugojana (art.), someșana (art.). (~ este un dans popular cu mișcare moderată.)

HAȚEGANA s. art. abrudeana (art.), abrudeanca (art.), ardeleana (art.), ardeleneasca (art.), ciobănașul (art.), lugojana (art.), someșana (art.). (~ este un dans popular cu mișcare moderată.)

hațegana, joc* popular românesc, de perechi, răspândit în S Transilvaniei. Are două părți: 1) o plimbare a perechilor în cerc, în sensul invers rotirii acelor de ceasornic; partenerii, situați lateral unul față de celălalt, se țin de mână (bărbatul dreapta, femeia stânga); 2) o învârtire rapidă în ambele sensuri cu treceri pe sub mână (piruete) ale femeilor pe fiecare sfârșit de frază* muzicală. Alternarea părților se face pe strigături* de comandă. Ritmul este binar* iar mișcarea vioaie cu pași simpli însoțiți de multe strigături. V. învârtita.