16 definiții pentru hăuli

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂULÍ, hăulesc, vb. IV. Intranz. (Pop.; despre oameni) A chiui (1). ♦ (Despre voce, zgomote etc.) A răsuna prelung; a hăui, a hui. ♦ Tranz. (Rar) A cânta ceva (prelung, chiuind). [Pr.: hă-u-] – Formație onomatopeică.

hăuli1 [At: ALECSANDRI, P. III, 42 / P: hă-u~ / V: aoli, hau~ ~uni, holi / Pzi: ~lesc / E: fo] 1 vi (D. oameni) A chiui. 2 vi (D. sunete) A răsuna prelung. 3 vt (Rar) A cânta ceva cu sunete prelungi, puternice. 4 vi (D. câini, lupi etc.) A urla.

HĂULÍ, hăulesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) A chiui (1). ♦ (Despre voce, zgomote etc.) A răsuna prelung; a hăui, a hui. ♦ Tranz. (Rar) A cânta ceva (prelung, chiuind). [Pr.: hă-u-] – Formație onomatopeică.

HĂULÍ, hăulesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) A chiui. Se clatină, lung țipă subt povară Căruțele pe drumul alb de țară; Pocnind din bice, hăulesc flăcăii. IOSIF, V. 71. Care cu poveri de muncă Vin încet și scîrțiind; Turmele s-aud mugind, Si flăcăii vin pe luncă Hăulind. COȘBUC, P. I 47. Dar lumina amurgește, și plugarii, cătră sat, Hăulind pe lîngă juguri, se întorc de la arat. ALECSANDRI, P. A. 121. ♦ (Despre voce, urlete, zgomote, pocnituri) A răsuna prelung. Lătratul stingher și prelung al cîinelui hăuli în tăcerea de afară ca asupra unui mormînt. DUMITRIU, V. L. 87. A hăulit undeva glas cîntat care li s-a părut celor ce coborau viers al bucuriei. SADOVEANU, N. P. 24. Două focuri pocniră de parcă s-ar fi spart bolta cerului și pe urmă hăuliră sfărîmîndu-se peste muscel. CAMIL PETRESCU, O. I 549. ♦ Tranz. (Neobișnuit; complementul indică un cîntec) A cînta. Călări, hăulind cîntece mai vechi, de vitejie, au plecat rumînii sub steagul răscoalei. STANCU, D. 8. Cînd romînul doina hăulește, El pe frunză verde întîi o numește. DONICI, F. 100. – Pronunțat: hă-u-.

A HĂULÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre persoane) A emite un sunet puternic, ascuțit și prelung (în semn de bucurie sau de chemare); a produce chiote; a chiui. 2) v. A HĂUI. 2. tranz. rar. A cânta prelung și cu inflexiuni. ~ o doină. [Sil. hă-u-] /Onomat.

hăulì v. 1. a striga urlând; 2. a chiui: trece hoțul hăulind AL. [Onomatopee].

hăulésc v. intr. (rudă cu haŭ-haŭ, hauĭ, huĭesc, hălălăĭesc, aolesc). Fam. Chiuĭ, strig de bucurie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hăuli (a ~) (a chiui) (pop.) (desp. hă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăulesc, 3 sg. hăulește, imperf. 1 hăuleam; conj. prez. 1 sg. să hăulesc, 3 să hăulească

hăuli (a ~) (pop.) (hă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăulesc, imperf. 3 sg. hăulea; conj. prez. 3 să hăulească

hăulí vb. (sil. hă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăulésc; imperf. 3 sg. hăuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. hăuleáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HĂULÍ vb. 1. v. chiui. 2. v. răsuna.

HĂULI vb. 1. a chioti, a chiui, a striga, a țipa, (pop.) a iui, (reg.) a huhura, (prin Olt. și Ban.) a hureza, (Transilv.) a ui. (~ de mama focului la horă.) 2. a aui, a hăui, a hui, a răsuna, a vui, (fig.) a clocoti. (Valea ~ de glasuri.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hăulí, hăulésc, vb. IV (reg.) 1. a chiui (de bucurie). 2. (despre câini) a urla, a auli.

hăulí, hăulesc, vb. intranz. – A chiui, a răsuna. – Onomatopee (Șăineanu, DEX, MDA).

Intrare: hăuli
  • silabație: hă-u-li info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hăuli
  • hăulire
  • hăulit
  • hăulitu‑
  • hăulind
  • hăulindu‑
singular plural
  • hăulește
  • hăuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hăulesc
(să)
  • hăulesc
  • hăuleam
  • hăulii
  • hăulisem
a II-a (tu)
  • hăulești
(să)
  • hăulești
  • hăuleai
  • hăuliși
  • hăuliseși
a III-a (el, ea)
  • hăulește
(să)
  • hăulească
  • hăulea
  • hăuli
  • hăulise
plural I (noi)
  • hăulim
(să)
  • hăulim
  • hăuleam
  • hăulirăm
  • hăuliserăm
  • hăulisem
a II-a (voi)
  • hăuliți
(să)
  • hăuliți
  • hăuleați
  • hăulirăți
  • hăuliserăți
  • hăuliseți
a III-a (ei, ele)
  • hăulesc
(să)
  • hăulească
  • hăuleau
  • hăuli
  • hăuliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aoli
  • aolire
  • aolit
  • aolitu‑
  • aolind
  • aolindu‑
singular plural
  • aolește
  • aoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aolesc
(să)
  • aolesc
  • aoleam
  • aolii
  • aolisem
a II-a (tu)
  • aolești
(să)
  • aolești
  • aoleai
  • aoliși
  • aoliseși
a III-a (el, ea)
  • aolește
(să)
  • aolească
  • aolea
  • aoli
  • aolise
plural I (noi)
  • aolim
(să)
  • aolim
  • aoleam
  • aolirăm
  • aoliserăm
  • aolisem
a II-a (voi)
  • aoliți
(să)
  • aoliți
  • aoleați
  • aolirăți
  • aoliserăți
  • aoliseți
a III-a (ei, ele)
  • aolesc
(să)
  • aolească
  • aoleau
  • aoli
  • aoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hăuli, hăulescverb

  • 1. popular (Despre oameni) A chiui (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chiui
    • format_quote Se clatină, lung țipă subt povară Căruțele pe drumul alb de țară; Pocnind din bice, hăulesc flăcăii. IOSIF, V. 71. DLRLC
    • format_quote Care cu poveri de muncă Vin încet și scîrțiind; Turmele s-aud mugind, Si flăcăii vin pe luncă Hăulind. COȘBUC, P. I 47. DLRLC
    • format_quote Dar lumina amurgește, și plugarii, cătră sat, Hăulind pe lîngă juguri, se întorc de la arat. ALECSANDRI, P. A. 121. DLRLC
    • 1.1. (Despre voce, zgomote etc.) A răsuna prelung; a hăui, a hui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lătratul stingher și prelung al cîinelui hăuli în tăcerea de afară ca asupra unui mormînt. DUMITRIU, V. L. 87. DLRLC
      • format_quote A hăulit undeva glas cîntat care li s-a părut celor ce coborau viers al bucuriei. SADOVEANU, N. P. 24. DLRLC
      • format_quote Două focuri pocniră de parcă s-ar fi spart bolta cerului și pe urmă hăuliră sfărîmîndu-se peste muscel. CAMIL PETRESCU, O. I 549. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv rar A cânta ceva (prelung, chiuind). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cânta
      • format_quote Călări, hăulind cîntece mai vechi, de vitejie, au plecat rumînii sub steagul răscoalei. STANCU, D. 8. DLRLC
      • format_quote Cînd romînul doina hăulește, El pe frunză verde întîi o numește. DONICI, F. 100. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.