7 definiții pentru hătălău

hătălău sm [At: I. CR. IV, 85 / V: hatal~ / Pl: ~ăi / E: nct] (Reg) 1 Flăcău care umblă după fete. 2 Amant. 3 Bărbat muieratic.

HĂTĂLẮU, hătălăi, s. m. (Reg.; peior.) Om, flăcău muieratic; hăndrălău. – Et. nec.

HĂTĂLĂU, hătălăi, s. m. (Reg.; peior.) Om, flăcău muieratic; handralău. – Et. nec.

HĂTĂLẮU, hătălăi, s. m. (Mold., depreciativ) Bărbat muieratic. Vestea despre căsăpirea hătălăului se împrăștie ca fulgerul. CAMILAR, N. II 422.

hătălắu (reg.) s. m., art. hătălắul; pl. hătălắi, art. hătălắii

hătălău s. m., art. hătălăul; pl. hătălăi, art. hătălăii

HĂTĂLẮU ~i m. Tânăr care manifestă interes deosebit față de fete; handralău. /Orig. nec.

Intrare: hătălău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hătălău hătălăul
plural hătălăi hătălăii
genitiv-dativ singular hătălău hătălăului
plural hătălăi hătălăilor
vocativ singular hătălăule
plural hătălăilor

hătălău

  • 1. regional peiorativ Om, flăcău muieratic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hăndrălău un exemplu
    exemple
    • Vestea despre căsăpirea hătălăului se împrăștie ca fulgerul. CAMILAR, N. II 422.
      surse: DLRLC

etimologie: