13 definiții pentru hârșâitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRȘÂITÚRĂ, hârșâituri, s. f. 1. Tăietură însoțită de un zgomot caracteristic. 2. Hârșâit. [Pr.: -șâ-i-.Var.: hârșcâitúră, hârjâitúră s. f.] – Hârșâi + suf. -tură.

HÂRȘÂITÚRĂ, hârșâituri, s. f. 1. Tăietură însoțită de un zgomot caracteristic. 2. Hârșâit. [Pr.: -șâ-i-.Var.: hârșcâitúră, hârjâitúră s. f.] – Hârșâi + suf. -tură.

hârșâitu sf [At: DELAVRANCEA, S. 91 / V: ~rjâ~, ~șcâ~, ~șii~ / Pl: ~ri / E: hârșâi + -tură] 1 Hârșâire (1). 2 Scrijelire. 3-4 Hârșâire (3-4). 5 Istovire. 6 Stâlcire. 7 Tăietură însoțită de zgomot caracteristic. 8 Scârțâit1.

HÂRJÂITÚRĂ s. f. v. hârșâitură.

HÂRȘCÂITÚRĂ s. f. v. hârșâitură.

HÂRJÂITÚRĂ s. f. V. hârșâitură.

HÂRȘCÂITÚRĂ s. f. V. hârșâitură.

HÎRJIITÚRĂ s. f. v. hîrșîitură.

HÎRȘÎITÚRĂ, hîrșîituri, s. f. 1. Tăietură (însoțită de un zgomot caracteristic). (Atestat în forma hîrjiitură) Dintr-o hîrjiitură [ferăstrăul] ți-ar fi curmat mijlocul. DELAVRANCEA, S. 91. 2. Tîrșîitură, hîrșcîitură. -Variantă: hîrjiitúră s. f.

HÎRJIITÚRĂ s. f. v. hîrșâitură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hârșâitu (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. hârșâiturii; pl. hârșâituri

hârșâitúră s. f. (sil. -șâ-i-), g.-d. art. hârșâitúrii; pl. hârșâitúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HÂRȘÂITÚRĂ s. v. hârșâit.

HÎRȘÎITU s. hîrșîială, hîrșîire, hîrșîit, (prin Munt.) scîrjîială, scîrjîit, scîrjîitură. (~ pietrișului aleii sub picioare.)

Intrare: hârșâitură
hârșâitură substantiv feminin
  • silabație: hâr-șâ-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârșâitu
  • hârșâitura
plural
  • hârșâituri
  • hârșâiturile
genitiv-dativ singular
  • hârșâituri
  • hârșâiturii
plural
  • hârșâituri
  • hârșâiturilor
vocativ singular
plural
hârjiitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârjiitu
  • hârjiitura
plural
  • hârjiituri
  • hârjiiturile
genitiv-dativ singular
  • hârjiituri
  • hârjiiturii
plural
  • hârjiituri
  • hârjiiturilor
vocativ singular
plural
hârșcâitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârșcâitu
  • hârșcâitura
plural
  • hârșcâituri
  • hârșcâiturile
genitiv-dativ singular
  • hârșcâituri
  • hârșcâiturii
plural
  • hârșcâituri
  • hârșcâiturilor
vocativ singular
plural
hârjâitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârjâitu
  • hârjâitura
plural
  • hârjâituri
  • hârjâiturile
genitiv-dativ singular
  • hârjâituri
  • hârjâiturii
plural
  • hârjâituri
  • hârjâiturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hârșâitu, hârșâiturisubstantiv feminin

  • 1. Tăietură însoțită de un zgomot caracteristic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dintr-o hîrjiitură [fierăstrăul] ți-ar fi curmat mijlocul. DELAVRANCEA, S. 91. DLRLC
  • 2. Hârșcâitură, hârșâit, târșâitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Hârșâi + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.