4 definiții pentru hărăgit (part.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂRĂGÍ vb. IV v. arăci.

A HĂRĂGÍ ~ésc tranz. (plante agățătoare, mai ales vița de vie) v. A ARĂCI.

hărăcésc și hărăgésc și (Munt.) arăcésc v. tr. (d. arac, harag). Sprijin pe haragĭ: tămîĭoasă arăcită (ChN. I, 16).

Intrare: hărăgit (part.)
hărăgit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărăgit
  • hărăgitul
  • hărăgitu‑
  • hărăgi
  • hărăgita
plural
  • hărăgiți
  • hărăgiții
  • hărăgite
  • hărăgitele
genitiv-dativ singular
  • hărăgit
  • hărăgitului
  • hărăgite
  • hărăgitei
plural
  • hărăgiți
  • hărăgiților
  • hărăgite
  • hărăgitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arăci hărăci hărăgi

  • 1. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • arac
    surse: DEX '09 DEX '98