7 definiții pentru hăbădic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hăbădic sn [At: I. CR. II, 219 / V: habatic, hapatic, hebetic / Pl: ~uri / E: ns cf hăbădie] (Reg) 1 Vreasc. 2 Mărunțiș. 3 Așchie de la geluit.

HĂBĂDÍC, hăbădicuri, s. n. (Reg.) Vreasc. – Bg. habatija.

hăbădíc, hăbătĭúc, V. habadic.

habadíc n., pl. urĭ (var. din hăbîdiĭ). Trans. Mold. Pl. Sfărămăturĭ, uscăturĭ (vreascurĭ, surcele, așchiĭ), resturĭ, lucru prost, bracurĭ. – Și hapaticurĭ (rev. I. Crg. 2, 219 și 8, 21 și Șez. 30, 167), hebeltĭucurĭ. (Neam. Rom. Pop. 4,555), hebeticurĭ, (rev. I. Crg. 4, 251), hăbetĭucurĭ, hăbătĭucurĭ și hăbădicurĭ. V. hăgheacurĭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂBĂDÍC s. v. gătej, surcea, surcică, uscătură, vreasc.

hăbădic s. v. GĂTEJ. SURCEA. SURCICĂ. USCĂTURĂ. VREASC.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hăbădíc, hăbădícuri, s.n. (reg.; mai ales la pl.) 1. vreascuri. 2. mărunțișuri.

Intrare: hăbădic
hăbădic substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăbădic
  • hăbădicul
  • hăbădicu‑
plural
  • hăbădicuri
  • hăbădicurile
genitiv-dativ singular
  • hăbădic
  • hăbădicului
plural
  • hăbădicuri
  • hăbădicurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)