hăugaș sn [At: ALECSANDRI, T. 1205 / Pl: ~e / E: cf făgaș] 1 Șanț făcut de un torent. 2 Urmă rămasă în noroi de la o roată. 3 (Fig) Direcție. 4 (Fig) Obicei. 5 (Îe) S-a dat în ~ul lui S-a îndreptat. 6 (Buc) Jgheab la moară.

HĂUGAȘ s.n. (Mold.) Făgaș. Smîntătoare sînt ghăugașurile ei și nu bine cunoscute. DP, 16^r. Etimologie: cf. văugaș.