opțiuni
  • info

11 definiții pentru hăpăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂPĂI, hăpăi, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A mânca înghițind repede și cu zgomot. 2. (Rar) A vorbi repede și fără șir (mâncând cuvintele). [Prez. ind. și: hăpăiesc] – Hap1 + suf. -ăi.

hăpăi [At: (a. 1868) BARCIANU ap.TDRG / P: ~pă-i / V: hlă~ / Pzi: ~esc / E: hap1] 1 vt A mânca repede. 2 vi A mânca zgomotos Si: a hăpăci.

HĂPĂI, hăpăiesc, vb. IV. Tranz. 1. A mânca înghițind repede și cu zgomot. 2. (Rar) A vorbi repede și fără șir (mâncând cuvintele). – Hap1 + suf. -ăi.

HĂPĂI, hăpăiesc, vb. IV. Tranz. 1. A mînca sau a înghiți repede, lacom și zgomotos. Cîrdul de gîște se înșiră, una după alta, ca și cînd cea din capăt ar fi înghițit un mosor de sfoară al cărei capăt, l-ar fi hăpăît, pe rînd, toate celelalte. GÎRLEANU, L. 10. Vulturoaica ținea în gheare un vițel de doi ani și [puii], luîndu-l, îl hăpăiră pe dată. MARIAN, O. I 148. 2. A vorbi repede și fără șir (mîncînd cuvintele). Se zbuciuma Ilie Cîrlan... hăpăind într-una, ca și cînd n-ar mai fi fost în stare să găsească altceva: «Nea Petrică!... Nea Petrică!...» REBREANU, R. II 249.

A HĂPĂI ~iesc tranz. fam. 1) A mânca, înghițind repede și cu zgomot. 2) fig. (enunțuri, vorbe etc.) A rosti pripit și fragmentar. /hap + suf. ~ăi

hăpăì v. a prinde repede și a înghițì. [V. hap!].

hăpăĭ, a -í v. intr. (d. hap 2 și 3. V. lapoviță). Fam. Mănînc răpede apucînd violent și făcînd hap-hap saŭ hapa-hapa. – La Cant. a hăpui, „a învinge, a stăpîni”.

hlăpăi v vz hăpăi

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!hăpăi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. hăpăi, 3 hăpăie, imperf. 1 hăpăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să hăpăi, 3 să hăpăie

hăpăi (a hăpăi) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. hăpăi / hăpăiesc, imperf. 3 sg. hăpăia; conj. prez. 3 să hăpăie / să hăpăiască

hăpăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăpăiesc, imperf. 3 sg. hăpăia; conj. prez. 3 sg. și pl. hăpăiască

Intrare: hăpăi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hăpăi
  • hăpăire
  • hăpăit
  • hăpăitu‑
  • hăpăind
  • hăpăindu‑
 singular plural
  • hăpăie
  • hăpăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hăpăi
 (să)
  • hăpăi
  • hăpăiam
  • hăpăii
  • hăpăisem
a II-a (tu)
  • hăpăi
 (să)
  • hăpăi
  • hăpăiai
  • hăpăiși
  • hăpăiseși
a III-a (el, ea)
  • hăpăie
 (să)
  • hăpăie
  • hăpăia
  • hăpăi
  • hăpăise
plural I (noi)
  • hăpăim
 (să)
  • hăpăim
  • hăpăiam
  • hăpăirăm
  • hăpăiserăm
  • hăpăisem
a II-a (voi)
  • hăpăiți
 (să)
  • hăpăiți
  • hăpăiați
  • hăpăirăți
  • hăpăiserăți
  • hăpăiseți
a III-a (ei, ele)
  • hăpăie
 (să)
  • hăpăie
  • hăpăiau
  • hăpăiră
  • hăpăiseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hăpăi
  • hăpăire
  • hăpăit
  • hăpăitu‑
  • hăpăind
  • hăpăindu‑
 singular plural
  • hăpăiește
  • hăpăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hăpăiesc
 (să)
  • hăpăiesc
  • hăpăiam
  • hăpăii
  • hăpăisem
a II-a (tu)
  • hăpăiești
 (să)
  • hăpăiești
  • hăpăiai
  • hăpăiși
  • hăpăiseși
a III-a (el, ea)
  • hăpăiește
 (să)
  • hăpăiască
  • hăpăia
  • hăpăi
  • hăpăise
plural I (noi)
  • hăpăim
 (să)
  • hăpăim
  • hăpăiam
  • hăpăirăm
  • hăpăiserăm
  • hăpăisem
a II-a (voi)
  • hăpăiți
 (să)
  • hăpăiți
  • hăpăiați
  • hăpăirăți
  • hăpăiserăți
  • hăpăiseți
a III-a (ei, ele)
  • hăpăiesc
 (să)
  • hăpăiască
  • hăpăiau
  • hăpăiră
  • hăpăiseră
hlăpăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hăpăi, hăpăiverb

familiar
  • 1. A mânca înghițind repede și cu zgomot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mânca
    • format_quote Cîrdul de gîște se înșiră, una după alta, ca și cînd cea din capăt ar fi înghițit un mosor de sfoară al cărei capăt, l-ar fi hăpăît, pe rînd, toate celelalte. GÎRLEANU, L. 10. DLRLC
    • format_quote Vulturoaica ținea în gheare un vițel de doi ani și [puii], luîndu-l, îl hăpăiră pe dată. MARIAN, O. I 148. DLRLC
  • 2. rar A vorbi repede și fără șir (mâncând cuvintele). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se zbuciuma Ilie Cîrlan... hăpăind într-una, ca și cînd n-ar mai fi fost în stare să găsească altceva: «Nea Petrică!... Nea Petrică!...» REBREANU, R. II 249. DLRLC
etimologie:
  • Hap (1.) + sufix -ăi. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.