15 definiții pentru hârști
din care- explicative (12)
- morfologice (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HÂRȘTI interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de frecarea sau de zgârierea suprafeței aspre a două obiecte. ♦ Cuvânt care imită zgomotul produs prin spintecarea cu putere a aerului (lovind, plesnind, retezând etc. ceva). [Var.: harș, hârș interj.] – Onomatopee.
HÂRȘTI interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de frecarea sau de zgârierea suprafeței aspre a două obiecte. ♦ Cuvânt care imită zgomotul produs prin spintecarea cu putere a aerului (lovind, plesnind, retezând etc. ceva). [Var.: harș, hârș interj.] – Onomatopee.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hârști2 i [At: ȘEZ. III, 189 / V: hart, harst, ~rt / E: fo] (Reg) Strigăt cu care se îndeamnă oile la strungă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HÂRȘTI interj. (se folosește, adesea repetat, pentru a reda zgomotul produs prin zgârierea sau frecarea suprafeței aspre a două obiecte, prin spintecarea cu putere a aerului). [Monosilabic] /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HARȘ interj. v. hârști.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HARȘ interj. v. hârști.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HÂRȘ interj. v. hârști.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂRȘ interj. v. hârști.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
harst i vz hârști2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hart2 i vz hârști2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârt i vz hârști2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HARȘT interj. v. hîrști.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRȘT interj. v. hîrști.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRȘTI interj. (Și în forma hîrșt; uneori cu valoare de verb) 1. Onomatopee care redă zgomotul produs prin frecarea sau zgîrierea cu un obiect pe o suprafață (aspră). Scosese un chibrit, hîrști! ș-a dat foc fînului. SADOVEANU, P. S. 16. 2. Onomatopee care redă zgomotul produs prin spintecarea cu putere a aerului. ◊ (Cu aluzie la repeziciunea unui gest) Se luptă cu dînsul pînă îi veni bine și hîrșt! îi tăie capul. ISPIRESCU, L. 200. Duminicile bîzîiam la strană și hîrști! cîte un colac. CREANGĂ, A. 10. – Variante: hîrșt, harșt (ISPIRESCU, L. 200) interj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hîrștĭ, interj. ca și harș și vraștĭ: Hîrștĭ! ĭ-a tras o palmă, ĭ-a furat un covrig!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hârști interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hârști interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hârști interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
hîrș interj. – Imită zgomotul produs la frecare sau spintecare. – Var. hîrșt, harș(t). Creație expresivă. – Der. hîrșîi (var. hirșii, hîrjii, horji, horțăi, hirșni, hîrșcîi, hîrșcăi), vb. (a scîrțîi, a scrîșni; a freca, a zgîria; a istovi, a slei, a epuiza; refl., a se familiariza, a se obișnui); arșe, s. f. (Mold., bici); hîrșiit (var. hîrjiit, hîrșcăit, hîrșcîit), s. n. (scîrțîit, scrîșnet); hîrșie, s. f. (blană de miel cu părul uzat sau prost conservat); hîrsi, vb. refl. (a se obișnui, a se deprinde; a fi zgîrcit), în al cărui al doilea sens pare a se observa același semantism ca în sp. roñoso, fr. ladre (după DAR este cuvînt de origine diferită, în legătură cu tc. hirs „lăcomie”); hîrjoni, vb. refl. (a se lua la harță în glumă, a vorbi glumeț), der. de la hîrjii, cu suf. expresiv -ni (sensul de bază este acela de „a se atinge”; după Cihac, II, 505 și DAR, din mag. horsolódni „a se certa”; obscur, după Iordan, Dift., 213); hîrjoană (var. hîrjoneală), s. f. (curtare a unei femei); hîrșim, s. n. (reputație, faimă), probabil plecînd de la ideea de „familiariate”; hîrștioagă, s. f. (oaie bătrînă), cu suf. peiorativ -og; hreașcă, s. f. (Mold., „răzătoare”). Nu este sigur dacă horți, vb. (a mișca un obiect făcîndu-l să alunece), aparține aceleași intenții expresive, de el depinde horțiș, adv. (pieziș).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârștiinterjecție
- 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de frecarea sau de zgârierea suprafeței aspre a două obiecte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Scosese un chibrit, hîrști! ș-a dat foc fînului. SADOVEANU, P. S. 16. DLRLC
- 1.1. Cuvânt care imită zgomotul produs prin spintecarea cu putere a aerului (lovind, plesnind, retezând etc. ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se luptă cu dînsul pînă îi veni bine și hîrșt! îi tăie capul. ISPIRESCU, L. 200. DLRLC
- Duminicile bîzîiam la strană și hîrști! cîte un colac. CREANGĂ, A. 10. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09