opțiuni
  • info

7 definiții pentru hârâit (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRÂIT2, -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi.

HÂRÂIT2, -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi.

hârâit2, ~ă [At: EMINESCU, P. 192 / V: ~răit / Pl: ~iți, ~e / E: hârăi] 1-12 av, a (În mod) hârăitor (1-6).

hârăit2, ~ă a vz hârâit2

HÎRÎIT2, -Ă, hirîiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hîrîie. Ce-i cu voi, mă? zise el... cu un glas hîrîit din plămîni. DUMITRIU, B. F. 26. ◊ (Adverbial) Buzele subțiri, aproape albe, îi tremură ușor... Îngînă hîrîit. SAHIA, N. 117. 2. Stricat, hodorogit. Hîrîită, noduroasă stă în colb rîșnița veche. EMINESCU, O. I 84.

hîrîít, -ă adj. Care hîrîĭe, stricat, vorbind de mașinĭ: o rîșniță hîrîită.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HÂRÂIT adj. v. răgușit.

HÎRÎIT adj. hîrîitor, răgușit, (reg.) siteav, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Cu glas ~.)

Intrare: hârâit (adj.)
hârâit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârâit
  • hârâitul
  • hârâitu‑
  • hârâită
  • hârâita
plural
  • hârâiți
  • hârâiții
  • hârâite
  • hârâitele
genitiv-dativ singular
  • hârâit
  • hârâitului
  • hârâite
  • hârâitei
plural
  • hârâiți
  • hârâiților
  • hârâite
  • hârâitelor
vocativ singular — —
plural — —
hârăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hârâit, hârâităadjectiv

  • 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hârâitor răgușit
    • format_quote Ce-i cu voi, mă? zise el... cu un glas hîrîit din plămîni. DUMITRIU, B. F. 26. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Buzele subțiri, aproape albe, îi tremură ușor... Îngînă hîrîit. SAHIA, N. 117. DLRLC
  • 2. Despre mecanisme, obiecte etc.: hodorogit, stricat, uzat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hodorogit stricat uzat
    • format_quote Hîrîită, noduroasă stă în colb rîșnița veche. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
etimologie:
  • vezi hârâi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.