3 definiții pentru găibărare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
găĭbăr și zgáĭbăr (mă), a -á v. refl. (d. gaĭbără). Fam. Iron. Mă agăț, mă atîrn, mă cocoțez: copiiĭ se zgáĭbăraŭ pin copacĭ.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GĂIBĂRA vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
găibăra vb. v. CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA. SUI. URCA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: găibărare
găibărare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||