opțiuni
  • info

3 definiții pentru gângănire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÎNGĂNI vb. IV v. gîngăvi.

GÎNGĂVI, gîngăvesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi ca un gîngav, a fi gîngav. El îi privea rătăcit, gîngăvind. DUMITRIU, N. 214. Iertați-ne, domle prefect!... Fie-vă milă, gîngăviră sute de guri plîngătoare. REBREANU, R. II 241. Cum te cheamă, l-a întrebat un membru – Du... du... du... du... mi... mitru Stîn... stî... stîncă... respunse băietul, gîngăvind. CONTEMPORANUL, III 777. ◊ Tranz. fact. (Rar) Mi se leagă limba cînd te văd... Dragostea mă gîngăvește. ALECSANDRI, T. 903. ♦ A citi cu greutate un text, silabisindu-l (din cauza slabei cunoașteri a cititului). Astfel gîngăvea glasul celui mai vechi dintre baci, deslușind cu caznă slovele ceaslovului. CAMILAR, T. 14. 2. Tranz. (Cu privire la vorbe, texte etc.) A pronunța nedeslușit,a exprima cu greutate din cauza unei emoții); a îngăima. Toți răspunseserăm prost, gîngă- visem lecția. C. PETRESCU, S. 65. Gîngăvi de cîteva ori aceeași vorbă. VLAHUȚĂ, O. A. 316. ◊ Intranz. Mă pomenesc că mi-au furat banii... – Cine era cu tine?... Ei, de! ce să zic!? gîngăvi el. Erau fel de fel. SLAVICI, O. I 372. – Variantă: (rar) gîngăni (SLAVICI, O. I 316) vb. IV.

gângănì v. a gângăvì [Onomatopee].

Intrare: gângănire
gângănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gângănire
  • gângănirea
plural
  • gângăniri
  • gângănirile
genitiv-dativ singular
  • gângăniri
  • gângănirii
plural
  • gângăniri
  • gângănirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gângăvi, gângăvescverb

  • 1. intranzitiv reflexiv A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bâlbâi
    • format_quote El îi privea rătăcit, gîngăvind. DUMITRIU, N. 214. DLRLC
    • format_quote Iertați-ne, dom’le prefect!... Fie-vă milă, gîngăviră sute de guri plîngătoare. REBREANU, R. II 241. DLRLC
    • format_quote Cum te cheamă, l-a întrebat un membru – Du... du... du... du... mi... mitru Stîn... stî... stîncă... respunse băietul, gîngăvind. CONTEMPORANUL, III 777. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv rar Mi se leagă limba cînd te văd... Dragostea mă gîngăvește. ALECSANDRI, T. 903. DLRLC
    • 1.1. A citi cu greutate un text, silabisindu-l (din cauza slabei cunoașteri a cititului). DLRLC
      • format_quote Astfel gîngăvea glasul celui mai vechi dintre baci, deslușind cu caznă slovele ceaslovului. CAMILAR, T. 14. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv intranzitiv A exprima, a formula cu greutate o idee. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: îngăima
      • format_quote Toți răspunseserăm prost, gîngăvisem lecția. C. PETRESCU, S. 65. DLRLC
      • format_quote Gîngăvi de cîteva ori aceeași vorbă. VLAHUȚĂ, O. A. 316. DLRLC
      • format_quote Mă pomenesc că mi-au furat banii... – Cine era cu tine?... Ei, de! ce să zic!? gîngăvi el. Erau fel de fel. SLAVICI, O. I 372. DLRLC
etimologie:
  • gângav DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.