2 definiții pentru gustărire
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gustări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gustăresc, 3 sg. gustărește; conj. prez. 3 sg. și pl. gustărească
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GUSTĂRI vb. v. gusta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: gustărire
gustărire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
gustărit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)