11 definiții pentru guriță
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GURIȚĂ, gurițe, s. f. Diminutiv al lui gură. ♦ Sărut. – Gură + suf. -iță.
GURIȚĂ, gurițe, s. f. Diminutiv al lui gură. ♦ Sărut. – Gură + suf. -iță.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GURIȚĂ, gurițe, s. f. 1. Diminutiv al lui gură. Gurița ta-i rubin, iubito, Cum alta nu mai e pe lume. IOSIF, T. 151. Gurița ei gîndeai că-i cerașă pocnită în două. RETEGANUL, P. IV 3. Cum dete de copil, se puse lîngă dînsul, începu să-l lingă și să-și apropie ugerul de gurița copilașului. ISPIRESCU, L. 135. Haide dar, șopti ea... lipindu-și gurița de buzele lui. EMINESCU, N. 64. Dorul meu în a ta cale... Te dizmiardă nencetat, Și pe dulcea ta guriță... Fură-un dulce sărutat. ALECSANDRI, P. I. 144. 2. Sărut, sărutare. Te las, însă cu condiție să-mi dai o guriță. ALECSANDRI, T. I 39. Mîndră, mîndruleana mea, Roagă-te de maică-ta Să te sloboază seara, Batăr pînă la portiță... Să dai badiului guriță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 367.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GURIȚĂ ~e f. (diminutiv de la gură) Gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecțiune; sărut. /gură + suf. ~iță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
guriță f. 1. gură mică; 2. fam. sărutare; 3. piscoiul morii de vânt.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
guríță f., pl. e. Fam. Gură mică. Sărutare, bot (ca lat. ósculum, sărutare, d. os, gură).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
guriță s. f., g.-d. art. guriței; pl. gurițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
guriță s. f., g.-d. art. guriței; pl. gurițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
guriță s. f., g.-d. art. guriței; pl. gurițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GURIȚĂ s. v. piscoaie, vrană.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
guriță s. v. PISCOAIE. VRANĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
guriță s. f. sg. (dim. apelativ) tip simpatic; șmecher.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
guriță, gurițesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui gură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Gurița ta-i rubin, iubito, Cum alta nu mai e pe lume. IOSIF, T. 151. DLRLC
- Gurița ei gîndeai că-i cerașă pocnită în două. RETEGANUL, P. IV 3. DLRLC
- Cum dete de copil, se puse lîngă dînsul, începu să-l lingă și să-și apropie ugerul de gurița copilașului. ISPIRESCU, L. 135. DLRLC
- Haide dar, șopti ea... lipindu-și gurița de buzele lui. EMINESCU, N. 64. DLRLC
- Dorul meu în a ta cale... Te dizmiardă nencetat, Și pe dulcea ta guriță... Fură-un dulce sărutat. ALECSANDRI, P. I. 144. DLRLC
- 1.1. Gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Te las, însă cu condiție să-mi dai o guriță. ALECSANDRI, T. I 39. DLRLC
- Mîndră, mîndruleana mea, Roagă-te de maică-ta Să te sloboază seara, Batăr pînă la portiță... Să dai badiului guriță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 367. DLRLC
-
-
etimologie:
- Gură + sufix -iță. DEX '09 DEX '98 NODEX