17 definiții pentru gungurit (part.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂNGURÍ, gânguresc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte. 2. Intranz. (Despre porumbei și turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: (2) gunguní, gungurí vb. IV] – Formație onomatopeică.

GÂNGURÍ, gânguresc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte. 2. Intranz. (Despre porumbei și turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: (2) gunguní, gungurí vb. IV] – Formație onomatopeică.

gânguri [At: CREANGĂ, A. 35 / V: ~ra, gongăi, gongăni, gongoni, gonguri, gungăni, gunguni, gungura, gun~ / Pzi: ~resc / E: fo] 1-2 vti (D. copiii mici) A scoate sunete disparate, nearticulate în vorbire. 3 vi (D. porumbei și turturele) A scoate sunetele caracteristice speciei.

GUNGURÍ vb. IV. v. gânguri.

GÎNGURÍ, gînguresc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre copiii mici care încearcă să vorbească) A scoate sunete abia articulate. Un băiețel de doi ani se juca gîngurind vesel cu un pisoi bălțat, la picioarele patului, jos, pe pardoseala de lut umed. REBREANU, R. II 65. Pe urmă vin copiii... și cîtă mulțumire, cît farmec să auzi gîngurind în jurul tău. PĂUN-PINCIO, P. 95. ◊ (Prin metonimie) Cînd îți gîngurește glasul Vorbe să frămînte, Harfă nu-i, nici glas de înger Mai frumos să cînte. COȘBUC, P. II 270. ◊ Fig. Pîrîul Vodislavei, copil nepăsător, gîngurea povestea lui de munte. GALACTION, O. I 287. 2. (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice. Gînguri un porumbel sălbatic de pe o creangă. GALACTION, O. I 253. – Variante: găngurí (CREANGĂ, A. 35), gongurí (ISPIRESCU, la TDRG), gunguní (ODOBESCU, S, III 35), gungurí vb. IV, gungurá (La TDRG) vb. I.

A GÂNGURÍ ~ésc intranz. 1) (despre copii mici) A încerca să vorbească, scoțând sunete puțin articulate. 2) (despre porumbei și turturele) A scoate sunete prelungi și repetate caracteristice speciei; a ugui; a gurlui. /Onomat.

gângurì v. 1. a gângăvì, de copiii cei mici: mă alintam la sânu-i gângurind CR.; fig. cartea unde odată am gângurit CR.; 2. a curge încet: apa gângurește. [Onomatopee]. V. gungurì.

gungurì v. se zice de vocea pruncului când începe a îngăna vorbe, cum și de porumbei. [Onomatopee: gu gu].

gîngurésc și -réz, V. gunguresc.

gungunésc și gungurésc v. intr. (imit. înrudit cu gînganie și a gîgîi). Se zice despre vocea copiilor în ainte de a putea vorbi și despre vocea porumbilor și turturelelor. – Și gînguresc, gîngurez și uguĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă

gângurí vb., ind. prez. 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 sg. și pl. gângureáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÂNGURÍ vb. 1. (prin Munt.) a șopeltivi, (prin Olt.) a știorlâcăi. (Un copil mic care ~.) 2. a ugui. (Turturelele ~.)

GÎNGURI vb. 1. (prin Munt.) a șopeltivi, (prin Olt.) a știorlîcăi. (Un copil mic care ~.) 2. a ugui. (Turturelele ~.)

Intrare: gungurit (part.)
gungurit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungurit
  • gunguritul
  • gunguritu‑
  • gunguri
  • gungurita
plural
  • gunguriți
  • gunguriții
  • gungurite
  • gunguritele
genitiv-dativ singular
  • gungurit
  • gunguritului
  • gungurite
  • gunguritei
plural
  • gunguriți
  • gunguriților
  • gungurite
  • gunguritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gânguri gângurire gângura gongăi gongăneală gongăni gongănire gongoni gungăni gungănire gănguri gunguni gungurire gunguri gonguri gungura gangura

  • 1. intranzitiv tranzitiv (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șopeltivi știorlâcăi 4 exemple
    exemple
    • Un băiețel de doi ani se juca gîngurind vesel cu un pisoi bălțat, la picioarele patului, jos, pe pardoseala de lut umed. REBREANU, R. II 65.
      surse: DLRLC
    • Pe urmă vin copiii... și cîtă mulțumire, cît farmec să auzi gîngurind în jurul tău. PĂUN-PINCIO, P. 95.
      surse: DLRLC
    • prin metonimie Cînd îți gîngurește glasul Vorbe să frămînte, Harfă nu-i, nici glas de înger Mai frumos să cînte. COȘBUC, P. II 270.
      surse: DLRLC
    • figurat Pîrîul Vodislavei, copil nepăsător, gîngurea povestea lui de munte. GALACTION, O. I 287.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv unipersonal (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gurlui (vb.) ugui un exemplu
    exemple
    • Gînguri un porumbel sălbatic de pe o creangă. GALACTION, O. I 253.
      surse: DLRLC

etimologie: