7 definiții pentru gușat (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GUȘAT, -Ă, gușați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care are gușă (3). – Gușă + suf. -at.
GUȘAT, -Ă, gușați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care are gușă (3). – Gușă + suf. -at.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
gușat, ~ă [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, ~e / E: gușă + -at] 1-2 smf, a (Persoană) care are gușă. 3-4 smf, a (Persoană) fără minte. 5 a (Reg; d. fructe) Care prezintă umflături. 6 a (reg; d. pomi) Cu fructe gușate (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GUȘAT, -Ă, gușați, -te, adj. (Despre oameni) Care are gușă (3), cu gușă. Era gușat olarul, parc-avea două cimpoaie sub bărbie. STANCU, D. 43. ◊ (Substantivat) Rezemat de stîlpul de fier, cu mîna la gură, Gîngu gușatul rîse încă mult timp în întunerec. C. PETRESCU, S. 33.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gușát, -ă adj. și s. (d. gușă. D. rom. vine rut. gušátiĭ). Persoană bolnavă de gușă. Epitet ironic cuĭva.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gușat adj. m., s. m., pl. gușați; adj. f., s. f. gușată, pl. gușate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gușat adj. m., s. m., pl. gușați; adj. f., s. f. gușată, pl. gușate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gușat adj. m., s. m., pl. gușați; f. sg. gușată, pl. gușate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
gușat, gușațisubstantiv masculin gușată, gușatesubstantiv feminin gușat, gușatăadjectiv
- 1. (Persoană) care are gușă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Era gușat olarul, parc-avea două cimpoaie sub bărbie. STANCU, D. 43. DLRLC
- Rezemat de stîlpul de fier, cu mîna la gură, Gîngu gușatul rîse încă mult timp în întunerec. C. PETRESCU, S. 33. DLRLC
-
- 2. (Persoană) fără minte. MDA2
etimologie:
- Gușă + sufix -at. DEX '98 DEX '09