grumbi, grumbesc, (grumbdi), vb. intranz. – A supăra, a necăji (pe cineva); a greși (față de cineva): „De te-a grumbdi câteodată, / Strânge-o-n brață și o iartă” (Memoria, 2001: 110). – Cf. grumb „grosolan, vulgar” (< sl. grabǔ, cf. bg., srb. grub, DA, DER).

grumbi, grumbesc, (grumbdi), vb. intranz. – A supăra, a necăji (pe cineva); a greși (față de cineva): „De te-a grumbdi câteodată, / Strânge-o-n brață și o iartă” (Memoria 2001: 110). – Cf. grumb „grosolan, vulgar” (< sl. grabu, srb. grub).