24 de definiții pentru grămadă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRĂMÁDĂ, grămezi, s. f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale strânse ori aflate la un loc (unele peste altele); îngrămădire[1]. ♦ (Adverbial) În mare cantitate (la un loc), formând o grămadă (1). ◊ Expr. A cădea (sau a se prăbuși) grămadă = a cădea jos (în nesimțire). A da (sau a face, a pune etc. pe cineva) grămadă (jos) = a doborî; p. ext. a omorî (pe cineva). 2. Cantitate, număr mare de ființe (strânse, aflate la un loc); mulțime. ♦ Spec. Îngrămădire organizată de jucători la rugbi; meleu. – Din sl. gramada. corectată

  1. În original, greșit tipărit: îngrămădite. LauraGellner

grăma [At: BIBLIA (1688), 153/34 / Pl: ~mezi, (înv) ~măzi / E: vsl грамада] 1 sf Cantitate mare de obiecte sau materiale strânse la un loc (în dezordine). 2 av În cantitate mare, formând o grămadă. 3 sf (Pfm; îlav) Cu ~da Mult. 4 sf (Îal) În număr mare. 5 sf (Pfm; îl) O ~ de Foarte mult (mulți, multe). 6 av (Pfm; îe) A cădea (sau a se prăbuși) ~ A se prăbuși la pământ (în nesimțire). 7 av (Pfm; îe) A da (sau a face, a pune etc pe cineva) jos ~ A doborî. 8 sf (Pfm; pex; îal) A omorî. 9 sf Mulțime de ființe. 10 sf (Spc) Îngrămădire de jucători, la rugby Si: meleu. 11 sf (Buc) Totalitatea locuitorilor unei comune.

GRĂMÁDĂ, grămezi, s. f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale strânse ori aflate la un loc (unele peste altele); îngrămădire. ♦ (Adverbial) În mare cantitate (la un loc), formând o grămadă (1). ◊ Expr. A cădea (sau a se prăbuși) grămadă = a cădea jos (în nesimțire). A da (sau a face, a pune etc. pe cineva) grămadă (jos) = a doborî; p. ext. a omorî (pe cineva). 2. Cantitate, număr mare de ființe (strânse, aflate la un loc); mulțime. ♦ Spec. Îngrămădire organizată de jucători la rugbi; meleu. – Din sl. gramada.

GRĂMÁDĂ, grămezi, s. f. 1. Cantitate mare de lucruri (de același fel) așezate unele peste altele (în neorînduială); cantitate mare dintr-un material strîns la un loc (în formă de movilă). Zac în soare grămezi de var și nisip. STANCU, U.R.S.S. 165. Pe alocuri se zăreau grămezi de porumb auriu, curățit de foi. SANDU-ALDEA, U. P. 136. Azi grămezi mai sînt, de piatră, din cetatea cea de ieri. EMINESCU, O. IV 116. Cîte cinci mi-i așeza, Nouă grămezi că făcea. TEODORESCU, P. P. 512. ◊ Fig. Pe cer grămezile de stele Răsar ca niciodată parcă. ANGHEL, Î. G. 37. De subt marginile depărtate ale văzduhului de pretutindeni, nenumărate grămezi vinete de nouri posomorîți, cu frunți îndrăznețe și amenințătoare, se iviră fără de veste. HOGAȘ, M. N. 175. ◊ (În comparații și metafore) Argatul, atras de gemetele lui Vasile, se îndreptă spre poiată, îl găsi grămadă în fundul poieții. BUJOR, S. 93. Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat. COȘBUC, P. I 223. ◊ Expr. A cădea (sau a se prăbuși) grămadă = a cădea jos în nesimțire (ca o masă inertă). S-au ridicat cu picioarele în sus și au căzut grămadă sub oiște. PREDA, Î. 26. Și Ben-Omar – un leș la chip – S-a prăbușit grămadă jos. TOMA, C. V. 49. Căzu grămadă în fundul poieții, ținîndu-se cu mîna de cap și văitîndu-se înăbușit. BUJOR, S. 93. A da (sau a face, a pune) pe cineva grămadă (jos) = a trînti, a doborî (pe cineva); p. ext. a omorî (pe cineva). Și n-am fost slab și nici fricos: Pe opt ți-i dau grămadă jos. COȘBUC, P. I 199. De-ar fi dorul vînzător, Io m-aș face negustor; L-aș face grămadă-n șură Și l-aș da cui îmi dă gură. HODOȘ, P. P. 35. Claie peste grămadă v. claie. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Cantitate, număr mare; mulțime, sumedenie, puzderie. Grămezi de leși fugeau alungate. SADOVEANU, O. I 254. Pe-un cîmp, o grămadă de oameni prăfuiți, osteniți, aduși de șale, merg delaolaltă. GÎRLEANU, L. 43. I-au dat o grămadă de bani. SBIERA, P. 132. E bolnavă de-o grămadă de vreme. RETEGANUL, P. I 24. ◊ Loc. adv. Cu grămada = în număr mare, cu duiumul, cu nemiluita. Cădeau d-a stînga și d-a dreapta lui cu grămada. ISPIRESCU, L. 170. Cîrdurile de gîște sălbatice... trec mereu cu grămada d-a lungul Buzăului. ODOBESCU, S. III 23. ◊ (În metafore și comparații) Cei mai mici, de foame-aduși, Se scîncesc și plîng grămadă Pe la uși. COȘBUC, P. I 224. Toți banii ce fur din țară [boierii] îi duc pe tot anul grămadă în străinătate, ca să încurajeze industria străină. BOLLIAC, O. 238.

GRĂMÁDĂ1 adj. În cantitate mare. /<sl. gramada

GRĂMÁDĂ2 ~ézi f. 1) Cantitate mare de lucruri, de materiale puse unele peste altele în neorânduială. 2) Grup numeros și neorganizat (de ființe); droaie; mulțime. ~ de haine. ~ de bani. [G.-D. grămezii] /<sl. gramada

grămadă f. 1. mulțime de lucruri puse unele peste altele: o grămadă de cărți; 2. fig. adunătură: grămadă de oameni. [Slav. GRAMADA].

grămádă f., pl. grămezĭ (vsl. gramada și gromada, bg. sîrb. gramada; ung. garmada). Mulțime de lucrurĭ puse unele peste altele: grămezĭ de haĭne, de lemne, de mere. Fam. Mare cantitate: o grămadă de oamenĭ. A cădea grămadă, a cădea fără simțire. Claĭe peste grămadă, unu peste altu: Jidaniĭ ședeaŭ claĭe peste grămadă în căruță. Cu grămada, în bloc, toțĭ odată: Jidaniĭ veneaŭ de peste Nistru cu grămada.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+grăma1 (fam.) adv. (a cădea/a se strânge ~)

grăma s. f., g.-d. art. grămezii; pl. grămezi

grămádă s. f., g.-d. art. grămézii; pl. grămézi

+claie peste grăma (pop., fam.) loc. adv.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GRĂMÁDĂ s., adv. 1. s. maldăr, morman, movilă, purcoi, (rar) strânsură, (pop.) troian, (reg.) mâglă, (Mold.) cladă, (Mold. și Transilv.) gireadă, (pop. fig.) nămol. (O ~ de cartofi, de crengi, de praf.) 2. s. v. teanc. 3. s. v. mulțime. 4. s. v. ceată. 5. s. mulțime, (fig.) armată. (O ~ de muncitori.) 6. s. (SPORT; la rugbi) meleu. 7. adv. v. buluc. 8. s. mulțime, seamă. (Și-a rezolvat o ~ de probleme.) 9. s. mulțime, (fig.) car. (I-a adus o ~ de vești.) 10. s. mulțime, șir, (fam.) cârd. (A trecut o ~ de ani de când nu ne-am văzut.)

GRĂMA s., adv. 1. s. maldăr, morman, movilă, purcoi, (rar) strînsură, (pop.) troian, (reg.) mîglă, (Mold.) cladă, (Mold. și Transilv.) gireadă, (pop. fig.) nămol. (O ~ de cartofi, de crengi, de praf.) 2. s. maldăr, teanc, vraf, (reg.) năsadă, (Mold. și Transilv.) clit, (înv.) smoc. (Pe birou se afla o ~ de dosare.) 3. s. duium, mulțime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie, (înv. și pop.) mare, poiede, (înv. și reg.) întuneric, (reg.) posmol, tălabă, (Transilv. și Mold.) silă, (înv.) mulțit, putere, (fig.) groază, grozăvenie, grozăvie, (reg. fig.) polog. (O ~ de trupe inamice.) 4. s. bandă, buluc, ceată, cîrd, droaie, gloată, grup, mulțime, pîlc, stol, (pop.) crilă, liotă, (reg.) canara, ciurdă, mișină, (Olt. și Transilv.) ciopor, (Olt. și Ban.) clapie, (înv.) cin, tacîm. (O ~ de copii.) 5. s. mulțime, (fig.) armată. (O ~ de muncitori.) 6. adv. buluc, droaie, gloată, valvîrtej. (Se repezeau ~ la el.) 7. s. mulțime, seamă. (Și-a rezolvat o ~ de probleme.) 8. s. mulțime, (fig.) car. (I-a adus o ~ de vești.) 9. s. mulțime, șir, (fam.) cîrd. (A trecut o ~ de ani de cînd nu ne-am văzut.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

grămádă (grămézi), s. f.1. s. f.1. Cantitate mare de obiecte strînse la un loc, morman. – 2. Cantitate, mulțime. – 3. (Mold., Bucov.) Comunitate, obște. – Mr., megl. grămadă. Sl. (bg., sb.) gramada (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 141; Berneker 345; DAR), cf. pol. gromada, mag. garmada, alb. germadha „ruine” (Meyer 119). Totuși, Lahovary 331 crede că este vorba de un cuvînt anterior indoeurop.Der. (în)grămădi, vb. (a pune la un loc, a acumula, a aduna; a înghesui); îngrămădeală, s. f. (aglomerație, înghesuială).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GRĂMADĂ. Subst. Grămadă, grămăjoară (dim.), grămăjuie (pop.), îngrămădeală, îngrămădire, grămădeală (pop.), grămădire (pop.), morman, maldăr, măldăruș (dim.), cladă (reg.), cladără (reg.), mîglă (reg.), posmol (înv.), momîie, mogîldeață, nămol (fig.), pală; vraf, teanc; claie, clăiță (dim.), plastă (reg.), șiră, gireadă (reg.), stog, stogușor (dim.), căpiță, căpicioară (dim.), ploscă (reg.), purcoi, purcoiaș (dim.), porșor (reg.), porcan, glugă; stivă; bocșă (reg.); plivitură. Vb. A îngrămădi, a grămădi (pop.), a vozî (reg.), a clădi, a măldări (rar), a face clăi, a clăi (reg.), a face căpițe, a căpiți (rar), a stivui, a stiva (rar), a fi (a sta) purcoi, a fi (a sta) grămadă. Adv. Cu grămada, la grămadă, claie peste grămadă. V. dezordine, mulțime.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GRĂMÁDĂ (< sl.) s. f. 1. Cantitate mare de lucruri sau de materiale așezate la un loc. 2. Cantitate, număr mare de ființe sau de lucruri; mulțime (2). ◊ Loc. Cu grămada = în număr mare, cu duiumul, cu nemiluita. 3. (SPORT) Grupare în jocul de rugby formată din opt jucători înaintași care acționează de obicei înaintea liniei de trei sferturi, având sarcina de a furniza acesteia cât mai multe mingi. Poate fi ordonată (dictată de arbitru) sau spontană (din necesități tactice).

A fi (sau a ajunge) la aman – Aman e un cuvînt turcesc, o exclamație care echivalează cu: „Îndurare! Iertare!”, folosită de turci îndeosebi cînd erau siliți să se predea într-o bătălie, sau cînd implorau grația de a li se cruța viața. Din vremea acelor lupte a rămas în limba noastră expresia „a ajunge la aman”, sau „a fi la aman”, spre a desemna o situație în care te afli la mare strimtoare, la mare nevoie. Exemple: „Hodja, fără milă la strigăt de aman / Rostea cu glas fanatic versete din coran” (Alecsandri). – „Filosof de-aș fi – simțirea-mi ar fi veșnic la aman” (Eminescu). IST.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi (prost) făcut grămadă expr. (iron.) a fi prost / nerod.

claie peste grămadă expr. în dezordine, de-a valma.

mai mult de-o grămadă I adv. deloc. II pron. neg. (în propoziții afirmative) nimic.

o grămadă loc. adv. foarte mult.

prost ca noaptea / de dă în gropi / făcut grămadă expr. (d. oameni) cretin, imbecil, tembel.

Intrare: grămadă
grămadă substantiv feminin
substantiv feminin (F67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grăma
  • grămada
plural
  • grămezi
  • grămezile
genitiv-dativ singular
  • grămezi
  • grămezii
plural
  • grămezi
  • grămezilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grăma, grămezisubstantiv feminin

  • 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale strânse ori aflate la un loc (unele peste altele). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îngrămădire diminutive: grămăjoară
    • format_quote Zac în soare grămezi de var și nisip. STANCU, U.R.S.S. 165. DLRLC
    • format_quote Pe alocuri se zăreau grămezi de porumb auriu, curățit de foi. SANDU-ALDEA, U. P. 136. DLRLC
    • format_quote Azi grămezi mai sînt, de piatră, din cetatea cea de ieri. EMINESCU, O. IV 116. DLRLC
    • format_quote Cîte cinci mi-i așeza, Nouă grămezi că făcea. TEODORESCU, P. P. 512. DLRLC
    • format_quote figurat Pe cer grămezile de stele Răsar ca niciodată parcă. ANGHEL, Î. G. 37. DLRLC
    • format_quote figurat De subt marginile depărtate ale văzduhului de pretutindeni, nenumărate grămezi vinete de nouri posomorîți, cu frunți îndrăznețe și amenințătoare, se iviră fără de veste. HOGAȘ, M. N. 175. DLRLC
    • format_quote în comparații / la comparativ metaforic Argatul, atras de gemetele lui Vasile, se îndreptă spre poiată, îl găsi grămadă în fundul poieții. BUJOR, S. 93. DLRLC
    • format_quote în comparații / la comparativ metaforic Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat. COȘBUC, P. I 223. DLRLC
    • chat_bubble A cădea (sau a se prăbuși) grămadă = a cădea jos (în nesimțire). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote S-au ridicat cu picioarele în sus și au căzut grămadă sub oiște. PREDA, Î. 26. DLRLC
      • format_quote Și Ben-Omar – un leș la chip – S-a prăbușit grămadă jos. TOMA, C. V. 49. DLRLC
      • format_quote Căzu grămadă în fundul poieții, ținîndu-se cu mîna de cap și văitîndu-se înăbușit. BUJOR, S. 93. DLRLC
    • chat_bubble A da (sau a face, a pune etc. pe cineva) grămadă (jos) = doborî, trânti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și n-am fost slab și nici fricos: Pe opt ți-i dau grămadă jos. COȘBUC, P. I 199. DLRLC
      • format_quote De-ar fi dorul vînzător, Io m-aș face negustor; L-aș face grămadă-n șură Și l-aș da cui îmi dă gură. HODOȘ, P. P. 35. DLRLC
  • 2. Cantitate, număr mare de ființe (strânse, aflate la un loc). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Grămezi de leși fugeau alungate. SADOVEANU, O. I 254. DLRLC
    • format_quote Pe-un cîmp, o grămadă de oameni prăfuiți, osteniți, aduși de șale, merg delaolaltă. GÎRLEANU, L. 43. DLRLC
    • format_quote I-au dat o grămadă de bani. SBIERA, P. 132. DLRLC
    • format_quote E bolnavă de-o grămadă de vreme. RETEGANUL, P. I 24. DLRLC
    • format_quote metaforic în comparații / la comparativ Cei mai mici, de foame-aduși, Se scîncesc și plîng grămadă Pe la uși. COȘBUC, P. I 224. DLRLC
    • format_quote metaforic în comparații / la comparativ Toți banii ce fur din țară [boierii] îi duc pe tot anul grămadă în străinătate, ca să încurajeze industria străină. BOLLIAC, O. 238. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu grămada = în număr mare, cu duiumul, cu nemiluita. DLRLC
      • format_quote Cădeau d-a stînga și d-a dreapta lui cu grămada. ISPIRESCU, L. 170. DLRLC
      • format_quote Cîrdurile de gîște sălbatice... trec mereu cu grămada d-a lungul Buzăului. ODOBESCU, S. III 23. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.