8 definiții pentru grăpat (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GRĂPAT s. n. Faptul de a grăpa; grăpare, grăpătură, boronit. – V. grăpa.
GRĂPAT s. n. Faptul de a grăpa; grăpare, grăpătură, boronit. – V. grăpa.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
grăpat1 sn [At: I. IONESCU, C. 71 / Pl: ~uri / E: grăpa] Grăpare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRĂPAT s. n. Faptul de a grăpa; mărunțirea și nivelarea cu grapa a pămîntului arat; boronit. Înainte de răsărirea bumbacului trebuie executat grăpatul culturii.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
grăpat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
grăpat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
grăpat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GRĂPAT s. (AGRIC.) grăpare, (rar) grăpătură, (pop.) boronire, boronit, (reg.) târșit. (~ul solului cu grapa.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GRĂPAT s. (AGRIC.) grăpare, (rar) grăpătură, (pop.) boronire, boronit, (reg.) tîrșit. (~ solului cu grapa.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
grăpatsubstantiv neutru
-
- Înainte de răsărirea bumbacului trebuie executat grăpatul culturii. DLRLC
-
etimologie:
- grăpa DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.