6 definiții pentru grăitor (pers.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

grăitor, ~oare [At: PSALT. SCH. 11 / V: (înv) ~iu / P: gră-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: grăi + -itor] 1 a (Pop) Care vorbește. 2 a (Pop) Care spune. 3 a (Îs) Exemplu ~ Exemplu concludent. 4 sm (Înv; complinit prin din pântece) Ventriloc. 5 sm (Înv; complinit prin de cele dumnezeiești; după vsl богословы) Teolog. 6 sm (Înv; construit cu complementul la acuzativ; îs) ~iu menciuni Mincinos. 7 sm (Reg) Pețitor.

GRĂITOR1, grăitori, s. m. (Regional) Vornicel, chemător. Grăitorul miresei o dă pe mireasă în mîna grăitorului mirelui, el o primește cu bucurie. SEVASTOS, N. 233.

GRĂITOR1, grăitori, s. m. (Reg.) Vornicel. – Din grăi + suf. -(i)tor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

grăitor (desp. gră-i-) adj. m., pl. grăitori; f. sg. și pl. grăitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: grăitor (pers.)
  • silabație: gră-i-tor info
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grăitor
  • grăitorul
  • grăitoru‑
plural
  • grăitori
  • grăitorii
genitiv-dativ singular
  • grăitor
  • grăitorului
plural
  • grăitori
  • grăitorilor
vocativ singular
  • grăitorule
plural
  • grăitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grăitor, grăitorisubstantiv masculin

  • 1. regional Chemător, pețitor, vornicel. DLRLC DLRM
    • format_quote Grăitorul miresei o dă pe mireasă în mîna grăitorului mirelui, el o primește cu bucurie. SEVASTOS, N. 233. DLRLC
etimologie:
  • grăi + sufix -(i)tor. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.