6 definiții pentru grăitor (pers.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
grăitor, ~oare [At: PSALT. SCH. 11 / V: (înv) ~iu / P: gră-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: grăi + -itor] 1 a (Pop) Care vorbește. 2 a (Pop) Care spune. 3 a (Îs) Exemplu ~ Exemplu concludent. 4 sm (Înv; complinit prin din pântece) Ventriloc. 5 sm (Înv; complinit prin de cele dumnezeiești; după vsl богословы) Teolog. 6 sm (Înv; construit cu complementul la acuzativ; îs) ~iu menciuni Mincinos. 7 sm (Reg) Pețitor.
GRĂITOR1, grăitori, s. m. (Regional) Vornicel, chemător. Grăitorul miresei o dă pe mireasă în mîna grăitorului mirelui, el o primește cu bucurie. SEVASTOS, N. 233.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRĂITOR1, grăitori, s. m. (Reg.) Vornicel. – Din grăi + suf. -(i)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
grăitor (desp. gră-i-) adj. m., pl. grăitori; f. sg. și pl. grăitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GRĂITOR s. v. pețitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
grăitor s. v. PEȚITOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: gră-i-tor
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
grăitor, grăitorisubstantiv masculin
-
- Grăitorul miresei o dă pe mireasă în mîna grăitorului mirelui, el o primește cu bucurie. SEVASTOS, N. 233. DLRLC
-
etimologie:
- grăi + sufix -(i)tor. DLRM