4 definiții pentru gospodărit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GOSPODĂRIT, -Ă, gospodăriți, -te, adj. (Despre oameni) Care și-a întemeiat o gospodărie (1) sau care își conduce cu pricepere, cu chibzuială gospodăria. – V. gospodări.
GOSPODĂRIT, -Ă, gospodăriți, -te, adj. (Despre oameni) Care și-a întemeiat o gospodărie (1) sau care își conduce cu pricepere, cu chibzuială gospodăria. – V. gospodări.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
gospodărit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: gospodări] 1-4 Gospodărire (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gospodărit2, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, S. IV, 33 / Pl: ~iți, ~e / E: gospodări] 1 (D. treburile casei) Condus. 2 (D. menaj) Făcut. 3 (D. un bun, o instituție etc.) Administrat. 4 (D. oameni) Care și-a întemeiat o casă, o gospodărie. 5 (Pex; d. oameni) Căsătorit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GOSPODĂRIT, -Ă, gospodăriți, -te, adj. (Despre oameni) Care și-a întemeiat o gospodărie, așezat la casa lui, căpătuit. S-a așezat cu femeia și cu doi feciori însurați, gospodăriți. VLAHUȚĂ, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
gospodărit, gospodărităadjectiv
- 1. (Despre oameni) Care și-a întemeiat o gospodărie (1.) sau care își conduce cu pricepere, cu chibzuială gospodăria. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: căpătuit
- S-a așezat cu femeia și cu doi feciori însurați, gospodăriți. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- gospodări DEX '98 DEX '09