14 definiții pentru glosa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GLOSA, glosez, vb. I. Tranz. A explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte (dintr-un text); a adnota un text. – Din fr. gloser (după glosă).

glosa vt [At: DA ms / Pzi: ~sez / E: fr gloser] 1 A explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte. 2 A întocmi un glosar (1). 3 (Înv) A critica un text. 4 (Înv) A cenzura.

GLOSA, glosez, vb. I. Tranz. A explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte (dintr-un text); a adnota un text. – Din fr. gloser (după glosă).

GLOSA, glosez, vb. I. Tranz. (Rar) A explica un cuvînt sau un pasaj obscur dintr-un text printr-o glosă (1); a face glose, a adnota (un text).

GLOSA vb. I. tr. A face glose (1) referitoare la un cuvînt, la o formă dintr-un text; a adnota (un text). [< fr. gloser].

GLOSA vb. tr. a adnota, a face glose (1) la un cuvânt, la un text. (< fr. gloser)

A GLOSA ~ez tranz. 1) (cuvinte, forme gramaticale dintr-un text) A explica prin glose. 2) (texte) A comenta prin note speciale; a adnota. /<fr. gloser

*gloséz v. tr. (d. glosă; fr. gloser). Fac glose, adnotez. Critic, censurez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

glosa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. glosez, 3 glosea; conj. prez. 1 sg. să glosez, 3 să gloseze

glosa (a ~) vb., ind. prez. 3 glosea

glosa vb., ind. prez. 1 sg. glosez, 3 sg. și pl. glosea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GLOSA vb. 1. v. explica. 2. a adnota. (A ~ un text clasic.)

GLOSA vb. 1. a explica. (A ~ cuvintele dificile dintr-un text.) 2. a adnota. (A ~ un text clasic.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

glosa (cuv. sp., < lat. glossa „explicație, comentariu, interpretare”) 1. În arta poetică a însemnat inițial „parafrază”, apoi termenul a fost aplicat unei creații poetice ale cărei strofe reiau fiecare, în final, un text determinat, ca pe un fel de refren, sau se sfârșesc fiecare cu unul din versurile – expuse succesiv – ale unui program dat. G. este frecvent întâlnită în teatrul clasic sp. 2. În muzică a fost dezvoltat sensul de „parafrază”; g. era fie o compoziție similară cu tiento* (sau ricercarul*), la vihueliștii* și organiștii sp. din sec. 16, fie se referea la ornamentarea unei piese muzicale plurivocale și la dezvoltarea instr. a acesteia, fie însemna doar variație (1 – 2) (ex. în vechile cărți spaniole de vihuela* și orgă* la Diego Ortiz, Venegas de Henestrosa, Antonio de Cabenzón, autor al unor cunoscute Glosas sobre el canto del caballero).

Intrare: glosa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • glosa
  • glosare
  • glosat
  • glosatu‑
  • glosând
  • glosându‑
singular plural
  • glosea
  • glosați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • glosez
(să)
  • glosez
  • glosam
  • glosai
  • glosasem
a II-a (tu)
  • glosezi
(să)
  • glosezi
  • glosai
  • glosași
  • glosaseși
a III-a (el, ea)
  • glosea
(să)
  • gloseze
  • glosa
  • glosă
  • glosase
plural I (noi)
  • glosăm
(să)
  • glosăm
  • glosam
  • glosarăm
  • glosaserăm
  • glosasem
a II-a (voi)
  • glosați
(să)
  • glosați
  • glosați
  • glosarăți
  • glosaserăți
  • glosaseți
a III-a (ei, ele)
  • glosea
(să)
  • gloseze
  • glosau
  • glosa
  • glosaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

glosa, glosezverb

  • 1. A explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte (dintr-un text); a adnota un text. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.