24 de definiții pentru glonț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GLONȚ, gloanțe, s. n. Mic proiectil de oțel, de aramă sau de plumb, pentru unele arme de foc. ♦ (Adverbial) Extrem de repede. Se duce glonț. [Var.: glonte s. n.] – Et. nec.

GLONȚ, gloanțe, s. n. Mic proiectil de oțel, de aramă sau de plumb, pentru unele arme de foc. ♦ (Adverbial) Extrem de repede. Se duce glonț. [Var.: glonte s. n.] – Et. nec.

glonț [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 224/60 / V: glonte[1] sn, (înv) gloanță sf glia sn / Pl: gloanțe, (înv) ~uri sn, (reg) ~i sm / E: nct] 1 sn Mic proiectil de oțel, de aramă sau de plumb, pentru unele arme de foc. 2 sn Partea dinspre vârf a unui cartuș. 3 sn (Pex) Cartuș. 4 sn Unealtă de zidărie constând dintr-o greutate de plumb atârnată de o sfoară pentru a indica direcția verticală. 5 av Extrem de repede. 6 av (Îe) A pleca (sau a se duce) ~ A pleca foarte repede. 7 (Trs; îf gloanță) Ghiulea. 8 (Bot; reg) Bulbuci (Caltha palustris). corectat(ă)

  1. glonteglonte LauraGellner

GLONȚ, gloanțe, s. n. (Și în forma glonte) Proiectil mic de oțel, de aramă sau de plumb, pentru pușcă, mitralieră, pistol automat și pistolet. Cotind la stînga, li se arată, ca la o bătaie de glonț, coperișul nou de tinichea al turnului strălucind în soare. CARAGIALE, P. 44. Să ne închipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte. EMINESCU, N. 31. Plăieșii răspundeau cu gloanțe. NEGRUZZI, S. I 173. Vorba rea se duce ca glonțul.Glonț trasor v. trasor. Glonț dum-dum v. dum-dum. ♦ (Adverbial; pe lîngă verbe de mișcare ca: «a se duce», «a pleca» etc.) Iute, repede (ca glonțul). Face cum i-a fost porunca Și se-ntoarce glonț la stînă. IOSIF, V. 86. Mi s-a spus ceva la telefon, dar nu credeam... Mă duc să dau confirmarea știrii! Și pleacă glonț. CARAGIALE, M. 67. ◊ (Cu elipsa verbului) La cîrciumă arvuni pe Plăvița și-i bău aldămașul: cinci rachiuri unul după altul. Și glonț la tîrg. DELAVRANCEA, V. V. 137. – Pl. și: glonțuri (ALECSANDRI, S. 95), (s. m.) glonți (ALECSANDRI, P. I 4). – Variantă: glonte s. n.

GLONȚ gloanțe n. Proiectil mic pentru armele de foc manuale. * ~ exploziv glonț care explodează când lovește ținta. ~ trasor glonț fosforescent, vizibil pe o mare parte a traiectoriei lui. [Var. glonte] /cf. ung. galacs

glonț n. (Mold. glonte) 1. globuleț metalic de încărcat armele de foc; 2. pl. bucățele rotunde de zahăr văpsit cu cârmâz. [Ung. GALACS (cit. goloț), glonț]. ║ adv. repede ca glonțul: se duse glonț într’acolo.

GLONTE s. n. v. glonț.

glónte și glonț n., pl. numaĭ gloanțe, vechĭ și glonțurĭ (var. din grăunțe și grunț, de unde s’a făcut glonț, apoĭ glonte, după un masc. maĭ rar glonțĭ, ca munțĭ-munte. Cp. și cu glonțuros, grunțuros și cu litv. gródas față de rom. glod. D. rom. vine ung. golonc. Cp. și cu ghĭont). Plumb, goagă de plumb lungăreață care se pune în cartușu de războĭ orĭ în ghĭulea ca să lovească și să ucidă. (Unele gloanțe îs acoperite cu alt metal). Vechĭ (pl. urĭ). Ghĭulea, obuz: glonțurĭ marĭ de tunurĭ (Let. 1, 460 și 485). Adv. A te duce glonț, a te duce pușcă, drept, fără să’ntorcĭ capu. Vîrtos ca glonțu (pîne, plăcintă), prea uscată, sfarog. V. alic, crint.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GLONȚ s. 1. v. cartuș. 2. (pop.) plumb, (Transilv. și Ban.) șiret. (Ciuruit de ~oanțe.)

GLONȚ s. 1. cartuș, (reg., mai ales în Transilv. și Ban.) patron, (înv.) fișic. (A mai tras un ~.) 2. (pop.) plumb, (Transilv. și Ban.) șiret. (Ciuruit de ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

glonț (gloanțe), s. n.1. Greutate, obiect greu. – 2. Mic proiectil pentru armă de foc. – 3. Plumb la năvodul de pescuit. Creație expresivă, pe baza rădăcinii glo-, v. aici. Identitatea fonetică și semantică pe care o reprezintă cu g(o)lom(o)ț și clonț este evidentă. Primul sens apare numai în expresia „a cădea greu la stomac”. Originea cuvîntului a suscitat discuții; după Cihac, II, 501 și DAR, din mag. golyócs și galacs, der. care nu este satisfăcătoare; după Scriban, de la grăunte sau grunț. Skok 73 pleacă de la sb. glonta „glonț”, pe care îl der. din germ. Flinte „pușcă mică”; însă etimonul germ. nu satisface iar cuvîntul sb. este mai curînd de origine rom. Natura expresivă a lui glonț devine de asemenea evidentă prin der. săi; gloanță, s. f. (înv., proiectil de tun); glonțiș, s. n. (pietriș); glonțan, s. m. (pietriș, prundiș), cf. clonțan; glonțuros, adj. (pietros), cf. grunțuros. Din rom. provine sb. glonta și mag. golonc „glonț” (Edelspascher 14).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GLONȚ s. n. Proiectil de mici dimensiuni folosit la anumite categorii de armament. ◊ G. perforant = g. din oțel cu o mare putere de pătrundere. ◊ G. exploziv = g. care conține un exploziv și explodează când lovește ținta. ◊ G. incendiar = g. care conține o încărcătură ce degajează la țintă o mare cantitate de căldură. ◊ G. trasor = g. care lasă în urma sa o dâră de lumină. ♦ (Adverbial) Foarte repede.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea un glonț pe țeavă expr. (-er.d. bărbați) a fi excitat

a muri de pneumonie / de el încins / de glonțul rece 1. (glum.) a muri împușcat. 2. a muri în împrejurări dubioase.

Intrare: glonț
glonț1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glo
  • glonțul
  • glonțu‑
plural
  • gloanțe
  • gloanțele
genitiv-dativ singular
  • glo
  • glonțului
plural
  • gloanțe
  • gloanțelor
vocativ singular
plural
glonț2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glo
  • glonțul
  • glonțu‑
plural
  • glonțuri
  • glonțurile
genitiv-dativ singular
  • glo
  • glonțului
plural
  • glonțuri
  • glonțurilor
vocativ singular
plural
glonț3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glo
  • glonțul
  • glonțu‑
plural
  • glonți
  • glonții
genitiv-dativ singular
  • glo
  • glonțului
plural
  • glonți
  • glonților
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N35)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glonte
  • glontele
plural
genitiv-dativ singular
  • glonte
  • glontelui
plural
vocativ singular
plural
glianț1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glia
  • glianțul
plural
  • glianțe
  • glianțele
genitiv-dativ singular
  • glia
  • glianțului
plural
  • glianțe
  • glianțelor
vocativ singular
plural
gloanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gloanță
  • gloanța
plural
  • gloanțe
  • gloanțele
genitiv-dativ singular
  • gloanțe
  • gloanței
plural
  • gloanțe
  • gloanțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

glo, gloanțesubstantiv neutru

  • 1. Mic proiectil de oțel, de aramă sau de plumb, pentru unele arme de foc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cotind la stînga, li se arată, ca la o bătaie de glonț, coperișul nou de tinichea al turnului strălucind în soare. CARAGIALE, P. 44. DLRLC
    • format_quote Să ne închipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte. EMINESCU, N. 31. DLRLC
    • format_quote Plăieșii răspundeau cu gloanțe. NEGRUZZI, S. I 173. DLRLC
    • format_quote Vorba rea se duce ca glonțul. DLRLC
    • 1.1. Glonț exploziv = glonț care explodează când lovește ținta. NODEX
    • 1.2. Glonț trasor. DLRLC NODEX
    • 1.3. Glonț dum-dum. DLRLC
    • 1.4. (și) adverbial Extrem de repede. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: iute
      • format_quote Se duce glonț. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Face cum i-a fost porunca Și se-ntoarce glonț la stînă. IOSIF, V. 86. DLRLC
      • format_quote Mi s-a spus ceva la telefon, dar nu credeam... Mă duc să dau confirmarea știrii! Și pleacă glonț. CARAGIALE, M. 67. DLRLC
      • format_quote (Cu elipsa verbului) La cîrciumă arvuni pe Plăvița și-i bău aldămașul: cinci rachiuri unul după altul. Și glonț la tîrg. DELAVRANCEA, V. V. 137. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii